Valeriu Leanca s-a născut 1 noiembrie 1963 in s. Satul Nou ,r. Cimișlia. In 1989 a absolvit Universitatea Agrară, specialitatea inginer mecanic. A fost primar din 1995 până 2003. În prezent este conducătorul Gospodăriei Țărănești “Leanca Valeriu “. Căsătorit, 3 copii și 3 nepoți.
Luni
Mă trezesc de dimineață ca-ntotdeauna, doar că săptămâna aceasta nimic nu e ca-ntotdeauna. Sunt singur. Soția a plecat în ospeție la fiica mai mare care trăiește în Franța și care nu demult ne-a dăruit un nepoțel Constantin- numele bunelului soției, adică a străbunelului.
Cum trăiește vecinul de 84 de ani singur? Și de mulți ani singur.
În fiecare dimineață mă așteaptă pe prag trei motani. Trei motani dolofani și așteaptă să le dau mâncare. Până acum nici nu-i observam. Soția avea grijă de motani, de fapt, de tot și inclusiv de mine.
Iar acum...Când eram student pregăteam de mâncare ca și toți prietenii mei, iar de când m-am căsătorit...Recunosc că nu-mi dădeam seama de lucrul făcut de soție pentru ca în casă să fie cald, curat și mâncare gata permanent.
Am plecat în câmp. Reparăm tehnica, ne pregătim de lucrările de primăvară.
Iarna nu ne-a bucurat cu precipitații, e cald, grâul a început a crește și, dacă vine vreun ger... În fiecare zi privesc arătura de toamnă cu bolovanii uscați și mă gândesc câtă ploaie trebuie ca să fie îndeajuns pentru acest pământ însetat.
Acasă trebuie de făcut focul, mâncare și încă o seară singur.
Marți
Dimineața am plecat la muncă. Am trei lucrători angajați și zilnic îi duc și-i aduc din câmp. La amiază aduc borcanul cu lapte la mama căci la cramă ținem o vacă.
Mama mă așteaptă cu mâncarea gata și mă gândesc să-i deie Dumnezeu sănătate căci noi venim, ne ducem avem griji, mai n-o mai întrebăm de sănătate iar ea mereu ne primește și ne așează la masă.
Valeriu Leanca
Seara am vorbit întâi cu Teodor, feciorul, care e student în anul III la Universitatea Tehnică. Din cauza virozei nu putea să meargă la Margareta, fiica mijlocie, care îl ajută și îl susține. Apoi am vorbit cu Margareta și nepoțica Elizaveta care zâmbește și e bine dispusă mereu dacă e lângă mamă-sa. Ca să-mi fie seara mai puțin tristă i-am sunat și pe cei din Franța. Nepoțica mea Casandra e prima dintre nepoți vorbește franțuzește și românește, învață și engleza, mă bucur că ne vom putea înțelege.
Iată aceasta este bucuria cea mai mare.
Miercuri
M-am trezit cu febră, dar nu am timp să mă gândesc la sănătate. Am plecat la Cimișlia să negociez un credit pentru începutul lucrărilor de primăvară. Pentru a încheia contractul am nevoie de contabil, de aceea aștept soția să se întoarcă acasă.
Seara am stat de vorbă cu vecinul Tolea cu care am petrecut copilăria împreună și simt că și bătrânețea o vom petrece împreună. Și el e singur, doar că nu am discutat cu el niciodată pe această temă.
Febra mi-a amintit că nu mă simt bine. Și când mă gândesc că noaptea e înainte și febra se ridică...
Joi
Motanii mei nu știu ce este o viroză, ei așteaptă mâncare.
Ceai, pastile, ceapă, usturoi, ceai.
Coronavirus. Ce mai este și asta. Dacă vine și peste noi ce ne facem?
România investește milioane de lei pentru cultivarea usturoiului, iar noi Moldova, cumpărăm usturoi produs în China.
Vineri
Nu era îndeajuns febra, azi s-a adăugat și un dinte. Am făcut o fugă până în satul vecin la dentist să mă ajute, ca să pot și eu participa la lansarea Jurnalului Săptămânii cu Valentina Ursu la noi în sat. Cu întârziere, dar am ajuns. M-am bucurat să văd sala plină, lumea s-a adunat și asculta cu interes. Pe toți oaspeții îi recunosc și-i ascult cu mare interes, doar pe Iurie Hemei, preotul de la Sagaidac, protopopul raionului Cimișlia, nu l-am cunoscut până astăzi. Ascult versurile lui. Cât de simplu, cât de adevărat, nu am cuvinte să comentez. Eu nu am timp pentru citit, dar ascult cu multă plăcere.
Bucuria cea mai mare mă aștepta seara. M-a sunat soția ca s-o întâmpin, vine acasă. Febra a scăzut, dar dintele...