Sunt foarte nerăbdător să văd nu atât rezultatele scrutinului, cât repartizarea rolurilor în viitoarea configurație de guvernare. Nu zic, mă interesează cine va înhăma calul și cine va trage hățurile. Dar și mai curios devin atunci când mă gândesc la sarcina postelectorală de a-l băga înapoi în lampa fermecată pe primarul okey.
Your browser doesn’t support HTML5
Un minut cu Vasile Botnaru
Cine și cum are de gând să pună în aplicare acest deziderat. Ce mijloace va avea la dispoziție? Intima convingere a judecătorilor dotată cu reostat? După ce a fost încurajat să dribleze justiția, mai este oare primarul okey un ied cuminte care să răspunde la comenzi? După ce s-a înconjurat cu un perete viu de protecție, te pomenești că adulatorii, bocitoarele și precupețele își vor lua în serios misiunea de a-l apăra pe salvatorul robust cu pretenții mesianice tot mai ambițioase. Având atâta răgaz, și-a irosit oare banii numai pe trotuare și concerte? Ce lațuri o fi înnodat primarul okey pe tărâmurile făgăduinței? Anturajul său kolhoznic făcuse în treacăt o ușoară aluzie la cutia pandorei pe care o va deschide atunci când, de bună seamă, va fi strâns la colț. Deocamdată nu a extras de pe-acolo nicio armură, nicio muniție. El vrea să dea senzația că luptă pe cont propriu. Și asta i-a reușit, până la proba contrarie.
Dar nu e capul meu cel care ar trebui să amețească de iureșul acestor întrebări postelectorale. Să și-l bată acei peste care va da buzna termenul de scadență. Va ploua cu note de plată, polițe și obligațiuni. Episodul cu primarul okey e unul dintre cele mai inofensive, zice gura lumii. Cunoașteți un asemenea organ… de presă.
Dar la asta se vor gândi supraviețuitorii. Exact cum spunea protagonista celebrului roman al scriitoarei Margaret Mitchell - „I’ll think of it tomorrow„*
*O să mă gândesc la asta mâine