Your browser doesn’t support HTML5
Un minut electoral cu Vasile Botnaru
Mă uit la reportajele electorale și nu pot scăpa de senzația că protagoniștii cu penajul înfoiat și suita lingușitoare mereu caută cu priviri discrete un ceas ca să nu-i prindă cumva pe picior greșit miezul nopții, când trăsura se va transforma în dovleac, iar un baistruc din mulțime va striga că regele e gol și vocea-i de Robertino Loreti* va scoate mulțimea din amorțeală.
Nu vă spune nimic acest nume? Exact la fel s-ar putea să intre în încurcătură strănepoții noștri peste încă două sau trei decenii de (tot mai puțin probabilă) independență a Republicii Moldova, când, ajunși la vârsta lui Robertino Loreti, se vor fi întrebând, unii pe alții, ori pe profesorii roboți, cum se numeau politicienii care în anul de pomină 2019 au irosit ultimele picături de speranță și răbdare.
Între timp, mă uit pe nemâncate la un alt reportaj construit cu migală ca un spot publicitar. Farmaciste în halate scrobite, tocmai scoase de la coafor îmi fac pielea de găină. Pe fundal e muzică din registrul Simfoniei Nr. 6 de Gustav Mahler* (compozitorul austriac), iar vocea de Levitan** (sper că și acest nume vă e familiar) anunță…, nu, nu începutul războiului al treilea mondial, ci vestea înălțător-ultimativă că guvernul a făcut efortul să mărească numărul medicamentelor compensate până la cota nemaipomenită de 150 de unități. Iar farmaciile au la dispoziție 72 de ore ca să facă rost de oricare din medicamentele solicitate. Nu doar în capitală - deduc eu din privirea galeșă a reprezentantei companiei farmaceutice care pe semne că a si plătit osteneala televizată - ci peste tot unde există circumscripții uninominale. Mai puțin pe malul stâng al Nistrului, pe celălalt mal al Oceanului, și dincolo de hotarele externe ale RM, firește. Recunosc, mă așteptam că la sfârșitul reportajului farmacista blondă să facă din ochi, cum știe numai cel mai sexy violoncelist*** să o facă, dar nu a fost să fie.