Născut 22 august 1982 în satul Colibabovca, Leova. Absolvent al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, USM. Sociolog la Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA”.
Luni
Trezit în sunetul unui scurt șuvoi de ploaie. Nu se rezolvă treaba cu seceta, dar cel puțin răcorește. Forfotă, să reușim la grădiniță și tabăra. La grădiniță întârziem un pic. Apoi o cafea cu prietenii, lux de care pot beneficia doar pe timp de vacanță.
La birou, ne reconectăm. Începe avalanșa, apeluri, emailuri. Îmi amintesc să-l apelez pe Mircea. A susținut ultimul examen. A zis că e bine mai apăsat, ceea ce înseamnă că chiar e bine, ci nu de formă.
O faină pauză la amiaza, luare de masă apoi o cafea și o oră de vorbă în parc cu colegă de facultate. Combinat utilul cu plăcutul, discuții tehnice pe un proiect în derulare diluate cu d-ale vieții și amintirilor. Din nou emailuri printre apeluri.
Seara îl iau pe Nicușor. Mă informează că are înțelegerea cu Bogdan, că vine și Bogdan la noi acasă. Pe drum cele povestite de Bogdan îi reamintesc de viața în bloc. Din nou, cu tristețe în glas, Nicu se plânge că în bloc a fost mai bine, că petrecea mai mult cu prietenii.
Revenit acasă, încă o oră de muncă, obișnuit deja. Probabil e ora cea mai productivă. Nu mai sunt sustras de apeluri atât de des. Deși emailurile continuă până seara târziu.
A venit Igor după Bogdan, însoțit de Teo și Iancu. O oră de agitație și mai mare. Copii sărind pe trambulină, val vârtej prin casă și ogradă.
Între timp revine Viorica, o aduce și pe Sofia de la antrenament. Seara se încheie neprevăzut. Ne invită vecinii la cină. Carne coaptă pe o tavă din piatră vulcanică. Mai bine zis prăjită. Ceva interesant. Și gustos. Cât se gătea, l-am scos pe Bosulică al nostru năzdrăvan, să se joace cu el copiii. Câtă energie. Am urmărit mai multe video de lecții de dresaj. Am impresia că toți câinii de acolo au fost aleși special, cei mai flegmatici. Al nostru e uragan. Ca să se concentreze pe cele două [abia] comenzi învățate, trebuie să fie obosit. Dă-mi Doamne timp și răbdare să-l mai învăț ceva comenzi. Că disciplină nu mai sper să învețe.
Ne cam întârziem cu plecatul la somn.
Marți
Ruta bătătorită – grădiniță, tabără, cafea la ieșire spre oraș. În drum spre birou o altă rutină deja, știrile de pe frontul estic, Ucraina. Obișnuiesc să-mi fac propriile sisteme de monitorizare pe subiectele care mă interesează. Nu reușisem să o închei cu COVID, a venit acest război cumplit. Număr de zone cu lupte active, direcții. Denumiri de orașe și sate fără să dorești neapărat, se fixează în memorie. Sievierodonetsk e în centrul atenției de câteva săptămâni. E trist. Durere. Mă tem că va dura. Nu e un conflict cadru între două țări. E o etapă (întârziată) de evoluție a unui imperiu. Etapa de cădere.
La serviciu ... toate continuă, care încep, care se încheie. În sfârșit vin detaliile de la un client, caietul de sarcini. Deci mișcăm din loc carul pe care mizasem că-l vom porni cam cu o săptămână în urmă. Se întâmplă. Socoteli de acasă și cele de piață, care nu coincid.
O ședință fixată în alt capăt al orașului. Am luat-o pe Ștefan cel Mare, mi-a părut rău. Mi-a luat cam dublu timp drumul decât ședința propriu-zisă. Seara un ușor gust amar devenit cronic deja pentru to-do list-ul de dimineața care din nou s-a arătat prea îndrăzneț.
Seara fotbal, chiar dacă încă simt durerea în tot corpul de după meciul pe teren mare de duminică. Încheiem cu un meci privit. Germania-Italia, în UEFA Nations League. Superioritate vădită a nemților. Scor pe măsură.
Miercuri
Ca toate diminețile. Și cafeaua cu băieții la fel. La birou prima sarcină, scriu jurnalul pentru ziua precedentă. Setat reminder în telefon. Că trebuia să scriu săptămâna trecută, dar uitasem definitiv. Că vine vineri seara, și mesajul pe Messenger de la Doamna Ursu: „Buna, aștept jurnalul”. Pățisem rușinea.
Update la to-do list, și la treabă. Doar câteva emailuri și conversații scurte, pentru a nu opri procesele Am decis să nu mai risc și m-am concentrat să închei o sarcină tot mutată de pe o zi pe alta. Mi-a luat mai toată ziua de birou.
În drum spre masă traversasem parcul. Îmbulzeală, poliție. Mi-am amintit că vine Macron. Să fie sănătos.
Pornesc să-l iau pe Nicu de la tabără. În nici cinci minute de la pornire primesc apel, de pe numărul antrenoarei. Băieții au învățat schema. S-au înțeles cu mama lui Bogdan că Nicu merge în vizită la Bogdan. La „casa veche”, cum zice el. Înțelegerea fiind făcută, crește probabilitatea de aprobare și din partea mea. Am zis ok. Sofia are și ea antrenament. La ce am ieșit din birou dar ... Bine că am fotografiat to-do list-ul. Acasă în liniște urmează acea bucată de zi foarte productivă de muncă. Apel de la Viorica. A încheiat munca. Vine acasă. Mă uit la oră, trecut de 19:00. Nu am observat cum au zburat orele.
Luăm cina în doi, apoi Viorica pleacă după pici. Între timp Mircea ne anunță că a încheiat dezbaterile și a pornit spre casă și el. Plec să-l plimb pe Boss. Câtă energie, câtă putere! Apoi două runde de dresaj și joacă. Am mai privit lecții video cu dresaj. Cât mai e de muncă și răbdare...
Joi
Murzilca l-a zgâriat pe Nicu. E nervoasă ultimele zile. Ce-o fi având...
La grădiniță:
- „Nenea Vasea, așa e că tu diseară ne ei de la grădiniță? Și mergem la voi acasă. Te rooooog!”.
- „Da chiar, tata, Victoria demult nu a fost la noi!”
- „Bine, Buburuză. Facem!”
De dimineața o prezentare setată. Rezultatele unei cercetări de tip cumpărător misterios. Facem și așa studii, nu doar sondaje politice ;) Colegi minunați, angajați ai clientului, cărora le-am prezentat datele.
Din primele zile de război am fost deplin antrenați în studierea și monitorizarea fluxului de refugiați. Echipele de colegi intervievatori realizau interviuri zilnic pe la punctele de trecere a frontierei. Se studiau intențiile și nevoile de prim timp. Am făcut apoi studii mai aprofundate pe direcții. Necesitățile și problemele cu care se confruntă femeile refugiate. Apoi situația copiilor refugiați. Acum studiem fluxul celor care se întorc. O altă evaluare la care luăm parte este studierea capacităților și necesitățile de suport a primăriilor pentru a face față crizei refugiaților. S-a trimis primăriilor formular online să completeze. Sunt anunțat că etapa de completare s-a încheiat. Începem validarea. Multe primării nu au completat, așa că pentru validare trebui să comparăm ce am obținut noi și cum arată structura datelor din alte surse. Întrebarea crucială este cum se distribuie regional refugiații aflați în Moldova. Au fost expediate solicitările.
În sfârșit toate agreate cu toți clienții pe chestionarul omnibus. Pornim terenul. Cam cu o săptămână întârziere, dar pornim. Sondajul cu privire la preferințele de consum a cafelei s-a încheiat. Începe analiză, raportare.
Nu este ora 17, apel, numărul cunoscut deja, cu multe de 1 la rând. Antrenoarea băieților la tabără. Nicu: „Tataaaa, când vii? Să știi că din nevoie îl luăm pe Bogdan la noi. La el acasă nu este nimeni, în plus el și-a uitat cheile”. Așa să fie.
Vineri
M-am scăpat cu somnul. Întârziem la grădiniță.
Între timp mașina mi-a arătat că trebuie să trec pe la autoservice. Am decis să trec de dimineața, în drum spre birou. Pentru a treia oară vin, și tot uit că vineri la ei e zi liberă.
Rutină.
Am avut treabă la bancă, lângă clinică. Viorica tocmai încheiase primirea pacienților. Așa că am mers în doi în parc să servim o cafea, la buticul cel simpatic cu muzică franceză.
După masă vin datele pe refugiați, colectate din alte surse. Devin imediat agitat. Nu știu cum redau starea. În așa momente totul în jur dispare. Tot universul pentru mine se reduce la un fișier Excel și câteva file de Google Crome. Nimic mai mult nu mă interesează. Doar șirurile de cifre, pe care trebuie să le aranjez pentru a putea face calculele și compara. Tabelul populat cu cifre. Nu-mi vine a crede! Așa că elaborez și o diagramă. Extaz! Datele se match-uiesc, cum spunem noi. Adică sunt foarte apropiate. Cifrele obținute din două surse independente, dar fiecare cu neajunsuri considerabile dau aceeași structură. Mă simt de parcă tocmai am dezlegat ipoteza lui Poincare.