Vera Teslaru: „Noi trăim cu dorul de copii zi de zi, dar dacă lor le este bine în străinătate şi noi suntem bine”

Vera Teslaru

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Vera Teslaru, pensionară și voluntară în proiectul „Bunicii grijulii”.

Născută la 13 mai 1955 în satul Mingir, r-nul Hâncești. În anul 1974 a absolvit Colegiul de agricultură din Svetloe, Ceadâr Lunga. A activat în colhozul „Pobeda ” ca ajutor de brigadier. Apoi a lucrat educatoare la grădinița de copii. Cinci ani a activat la Casa de Cultură. Din 1977 ca proprietar lucrează cotele de pământ. În prezent este pensionară și voluntară în proiectul „Bunicii Grijulii ”.

Luni

Un început de săptămână cu soare frumos și emoții pozitive. M-am trezit de dimineață, sunt dispusă să fac de toate. În primul rând gimnastica la aer curat. Apoi, lucrul în gospodărie: hrănitul păsărilor, am adus apă de la fântâna din mahala.

Ulterior am plecat la spital la Chișinău de unde am luat rezultatele investigațiilor soțului, care este bolnav de ceva timp. Necaz mare in familia noastră. Dar nu ne dăm bătuti de boală. Culegem cireșe pentru a pregăti dulceață. M-au contactat copii de peste hotare și am discutat mai multe probleme. În încercarea de a avea un trai mai bun, mulţi au plecat să muncească în afara graniţelor, lăsând în urmă copii şi părinţi care le duc dorul. Dacă după copii se întorc şi adesea îi iau cu ei în străinătate, după ce şi-au făcut un rost acolo, părinţii bătrâni rămân în urmă, acasă. Noi trăim cu dorul de copii zi de zi dar dacă lor le este bine în străinătate şi noi suntem bine.

Înainte de culcare fac rugăciunea la icoane , mă rog pentru sănătate și puteri pentru a doua zi.

Marți

M-am sculat la ora 5:30. Am făcut puțină înviorare, mi-am hrănit orătăniile. Mi-am pus masca si mănușile și am plecat la raion, după un alt rezultat medical al soțului. În trei ore am revenit acasă. Am adus câteva căldari cu apă de la o fântână din altă mahala. Am vizitat vecina țintuită in cărucior,o bucur cu prezența mea și o ajut cu ce pot.

Unde-i adevăr, unde-i minciuna?

În grădina pe lângă casă, creștem răsaduri cu verdeață, și-o seră avem acoperită și ea trebuie îngrijită. Lucrez mult c-așa-i la țară, mă descurc așa cum pot. Mă bucur că avem în sat și-un post de radio ,,PRO- MINGIR,, pe care îl ascult cu plăcere. Seara neapărat îmi fac timp să vorbesc cu copiii de peste hotare. Niciodată nu ne-am fi gândit că la bătrâneţe niciunul dintre copii nu îi vom avea alături, în satul unde i-am crescut. Doi au luat calea străinătăţii, unul în Germania, altul în Italia. Au ales să-şi facă un rost departe. Dar nu s-au rupt cu totul de locul natal. Cu banii câştigaţi din truda printre străini, ne ajută mult. Fără banii lor am muri cu zile.

După ce servim cina, revenim în casă urmărim știrile la televizor. Unde-i adevăr, unde-i minciuna? Eu mai comunic la calculator cu prietenii. Înainte de culcare facem rugăciunile de seară, ne iertăm cu soțul și plecăm liniștiți la culcare.

Miercuri

Astăzi m-am trezit înainte de răsăritul soarelui. O dimineață răcoritoare, după o ploaie curată și liniștită de aseară, am deschis ferestrele și ușile casei, să-mi aerisesc camerele. Repejor mi-am șters praful de pe mobilă, apoi am curățat cu aspiratorul covoarele așternute pe jos. Mi-am hrănit cele doua căprițe și orătăniile din gospodărie. Am dat apa și mâncare la hulubi și apoi împreună cu soțul am servit dejunul. Fiind o zi de miercuri, din postul sfinților PETRU ȘI PAVEL- am mulțumit Domnului cu câteva rugăciuni de mulțumire. Am mers la câmp să legăm vița de vie. Am lucrat până la ora trei. Ajunsă acasă puțin m-am odihnit, am pus mâncare prin ocoale și am intrat pe o oră să lucrez la mașina de cusut.

Am avut o copilărie veselă cu tradiții și obiceiuri frumoase

Am mai răscolit albumul cu fotografii, amintindu-mi de tinerețe. Am avut o copilărie veselă cu tradiții și obiceiuri frumoase. Nu aveam telefoane nici calculatoare, dar jocurile erau foarte interesante și vesele. Toată lumea era prietenoasă și nu invidioasă ca acum. Iată așa cu gândurile frumoase din copilărie s-a încheiat și ziua de mercur. S-a făcut târziu și trebuie să ne pregătim de culcare.

Joi

In ziua a patra a săptămânii, m-am sculat tot la ora 5: 30. Am făcut înviorarea pană la ,,Stația Auto,,, să transmit un pachet pentru fiica, care locuiește in raion. Am revenit acasă la ora șapte. Am servit dejunul și am pregătit un vas de lut, să-mi umplu borș acru. Am fiert apa. In vasul de lut am pus o cană mare de tărâțe de grâu, un pumn de făina de porumb și am turnat un litru de apă rece. Apoi am pus in vas o legăturică de mărar uscat, leuștean și două crenguțe de vișin verde. Peste toată compoziția am turnat apă clocotită 7 litri, am mestecat cu o lingură mare de lemn și la urmă am pus 700 g de huce pe care le-am păstrat la frigider de data precedentă, când am umplut borș acru. Am acoperit vasul cu o plapumă călduroasă, să stea la cald. Peste o sutcă jumate borșul se limpezește și e bun de folosit la zeamă. Câteva ore am plecat să-mi prășesc via. Am revenit la ora 16. Am aranjat toate lucrurile necesare prin gospodărie și am pregătit o mâncărică pentru masa de seara. Mi-am făcut timp să stau și-n fața calculatorului, de unde i-au diferite informații bune și mai puține bune. Văd în țara o situație critică cu puține șanse de a scăpa de epidemia ,,COVID -19,,. din câte cunosc, situația in societate devine tot mai grea. Frica aceasta de pandemie a făcut ca omul de rând să se teamă a se adresa la medic chiar daca are dureri mari, el stă acasă. Să nu dea Domnul să ne trezim cu alte boli nedepistate la timp. Ar fi bine ca societatea să aibă o atitudine mai corectă la capitolul ,,SĂNATATE,, .Suferințele vor cădea tot pe umerii noștri. Este dureros să auzim ca-n fiecare zi numărul decedaților crește, pentru iresponsabilitatea noastră. Neliniștea aceasta mă îngrijorează. Anul acesta va întra în istorie ca ,,ANUL FOCARULUI COVID-19,,

Vineri

Astăzi de dimineață m-am trezit cu trilul câtorva rândunele din fața casei. Cinci ani de când rândunelele nu uită cuibușorul de sub streșina casei. Pe vară scot câteva rânduri de puișori. E foarte plăcut să le admiri glasul lor, dimineața pe răcoare. Ca in fiecare zi, dimineața întâi hrănesc pasările și animalele din gospodărie. Pregătesc o cafeluță, și dacă gradina e plină cu răsaduri, ne ocupăm de ele. Astăzi spăl cearșafurile și un covor. După prânz fac cumpărături. Apoi plec la farmacie după medicamente. Am grija de soțul care a fost operat de 7 ori.

Coc plăcințele. Am grijă să-mi curăț vesela la timp. Îmi scot rățuștele la primblare. Și-mi adăp cele două căprițe. Ud florile. Spre seară scot ceapa din grădina și răsădesc curpeni de roșii de toamnă. Seara nu uit să mă rog pentru sănătatea celor patru copii. Apoi aștern câteva versuri pe hârtie, despre dorul de copii plecați în țări străine, și cât de rar mai vin ei pe la noi. Și așa îngândurată, mi-a trecut și ziua toată.