Condamnarea unui tânăr la 17 ani de închisoare pentru trafic cu copii și pornografie infantilă (victimele au fost recrutate prin intermediul rețelelor de socializare) readuce în discuție o preocupare a părinților și experților legată de siguranța în mediul online și căile de apărare. Europa Liberă a discutat cu Veronica Chicu-Boboc, președinta Centrului Media pentru Tineri, despre „siguranța” pe internet și rolul părinților.
Your browser doesn’t support HTML5
Tamara Grejdeanu de vorbă cu Veronica Chicu-Boboc despre securitatea pe internet
Europa Liberă: Așadar, în atenția presei și nu doar a ajuns un nou caz de trafic de copii, victimele fiind cinci minore pe care inculpatul le-a cunoscut prin intermediul rețelelor de socializare. Anchetatorii au atras atenția asupra vulnerabilității tinerelor de vârstă fragedă și s-ar părea că există un avertisment continuu despre pericolele care vin dinspre mediul online. Totuși, în opinia Dvs., cum de mai cad în capcană minorii?
Veronica Chicu-Boboc: „Mai cad în capcană și cred eu că vor cădea, pentru că, în primul rând, aceasta este vârsta diferitelor încercări, aceasta este vârsta, cum noi o numim, „periculoasă”, vârsta la care copiii, tinerii vor să încerce, vor să afle cât mai multe. „Vârsta provocărilor” o numim noi și, în același timp, s-ar părea că atâta timp se vorbește, și atât de mult se vorbește, despre siguranța online, dar să nu uităm că și escrocii online, să-i numim așa, de pe zi pe zi își îmbunătățesc instrumentele lor de escrocherie, instrumentele lor prin care fac noi victime.
Dar mie îmi place când noi încercăm să găsim cumva cine este vinovatul și încercăm să pasăm responsabilitățile, fie că școala nu este suficient de, nu știu, pregătită sau implicată, fie că părinții nu sunt alături de copiii lor ori nu le vorbesc, ori nu cunosc bine. Dar cred eu că nu că sunt vinovați, dar este un conglomerat de cauze care fac ca copiii să fie foarte vulnerabili în mediul online.”
Europa Liberă: Și cum acționăm ca eventualele riscuri să fie, într-adevăr, percepute la modul cel mai serios de către tineri și poate, eventual, consecințele să nu fie atât de dure?
Veronica Chicu-Boboc: „Ideea este că la școală, hai să spunem că se vorbește despre siguranța online, dar în ce măsură se vorbește, da? Pentru că noi, de exemplu, organizația Centrul Media pentru Tineri, când mergem în teritoriu și întrebăm copiii, tinerii: „Ce știți voi despre siguranța online”? Toți spun: „Da, știm”. Și când începem să dezghiocăm: „Dar, uite, cum îți protejezi tu datele personale? Dar, uite, cum faci tu diferența dintre un profil fals și unul adevărat? Dar, uite, cum îți dai tu seama că informația aceasta este veridică sau nu sau cum încerci tu să identifici o imagine adevărată de una falsă?”, ne dăm seama că copiii sau tinerii nu cunosc aceste instrumente. Pentru că și în ultimul timp hai să spunem că școala tot mai puțin face educație non-formală sau dincolo de curriculumul școlar. Și aici sunt diferite motive: fie că nu ajung profesori, fie că disciplinele extracurriculare sau opționale sunt foarte multe. Îmi spunea cineva că sunt în jur de 50. Când se mai ajunge să fie acoperite toate într-o oră de educație civică sau o oră de dirigenție? Deci, practic, nu se ajunge să se discute foarte multe din aceste subiecte.”
Europa Liberă: De cealaltă parte, părinții pe umerii cărora la fel este pusă responsabilitatea, poate de la ei ar trebui să vină inițiativa, să propună instituțiilor de învățământ asemenea colaborare?
Veronica Chicu-Boboc: „Da, dar în ce măsură și cât de viabil este acest parteneriat între școală și părinți? În foarte puține localități sau în foarte puține instituții există acest front comun între școală și părinți. Or de cele mai multe ori acest parteneriat se referă doar la comunicări în cadrul ședințelor părintești sau dacă se mai observă acest parteneriat, atunci el este mai mult în clasele primare, acolo unde de fapt mai puțin se vorbește despre siguranța online. Și mai este o chestie interesantă, pentru că deseori siguranța online, acest subiect se lasă pentru vârste, hai să spunem, începând cu ciclul gimnazial.”
Europa Liberă: Adolescenți, da?
Veronica Chicu-Boboc: „Exact! Pe când copiii având acces la internet și la rețele sociale, ei sunt mult mai devreme prezenți acolo, iar vorbind despre pericolele online este la fel cum am vorbi despre pericolele offline. Așa cum părinții le vorbesc copiilor că, „uite, în stradă poți fi lovit de o mașină, poți fi bătut, lovit etc.”, exact așa părinții ar trebui să le vorbească despre pericolele online. Deseori nici părinții nu le cunosc bine. Uitați-vă că foarte mulți părinți sau adulți, hai să spunem, distribuie pe rețelele sociale tot felul de falsuri. Asta de fapt arată că nici părinții n-au aceste cunoștințe suficiente...”
Europa Liberă: Și nu se ajunge în acest caz în situația în care se așteaptă intervenția cuiva, care este la fel de neștiutor și vulnerabil, dacă pot să zic așa?
Veronica Chicu-Boboc: „Și mai este o chestie. Câți dintre părinți cunosc aceste instrumente de a monitoriza activitatea copilului în internet sau controlul parental? Vorbim că sunt aplicații. Sunt foarte puțini părinți care cunosc aceste aplicații și chiar le folosesc. Copiii, practic, au acces la internet și la rețele, și la tot felul de informație din fragedă copilărie, fără uneori a fi monitorizați sau cumva ținuți sub control de către părinți. Deci, aceste pericole cred eu că au existat și vor exista, pentru că și, hai să spunem, „fața neagră” a internetului se dezvoltă de pe zi cu zi și devin instrumente tot mai diferite de a manipula opinia publică, de a extorca bani, de a racola copii etc., etc.”
Europa Liberă: De exemplu, presupun că mulți ar putea să vă contrazică și să spună că e greu să ții pasul cu progresul tehnologic și că lucrurile se vor rezolva treptat. Le dați dreptate?
Veronica Chicu-Boboc: „Sigur că este greu să ții pasul cu tehnologiile, dar atâta timp cât există comunicare cu copilul, tot timpul am fost adeptul comunicării cu copilul și până la o anumită vârstă trebuie cu adevărat să monitorizezi activitatea copilului, așa cum îl întrebi sau știi exact la ce oră vine acasă, care este drumul de la școală spre casă, exact așa este și în internet și exact așa ține și de siguranța online.”
Europa Liberă: În general, există înțelegerea că evadarea în spațiul online poate avea la bază și alte motive decât comunicarea cu semenii și apartenența la un grup social?
Veronica Chicu-Boboc: „Cu siguranță că viața în internet este mult mai interesantă, mai ales între copii, între semeni. Îmi spunea recent o mămică că a descoperit, nu știu peste ce timp a descoperit că elevii au un chat unde sunt împărțiți pe grupuri și ei discută pe grupuri. Și asta a fost, așa, o descoperire pentru ea, pentru că nu se gândea că în clasă există mai multe grupuri și ei formează tot felul de coaliții și încurajează ura cumva între ei. Deci, sigur că acolo este mult mai interesant pentru ei ce se întâmplă. Și tehnologiile cresc, și sunt diferite metode. Sau, de exemplu, spunea că a mai observat o chestie că foarte mulți părinți încercau cumva să monitorizeze comunicarea sau viața copilului pe Facebook, fără ca să-și dea seama că deja el este pe altă rețea, pe Instagram, și de fapt toată activitatea sa și comunicarea sa s-au mutat pe Instagram, iar părintele nu avea acolo niciun cont și nu știa ce se întâmplă și ce face copilul său acolo, și ce postează, și ce fotografii distribuie.”
Europa Liberă: Dnă Chicu, există pe moment această dilemă în căutarea unei soluții? Ce faci – interzici, educi, informezi?
Veronica Chicu-Boboc: „Fiecare părinte cumva încearcă să găsească o soluție. Vorbesc de părinții care cumva înțeleg pericolele sau și avantajele și dezavantajele internetului și părinții permanent vorbesc, care sunt interesați vorbesc că „uite ce se întâmplă, ce putem face, cum poți pune controlul etc.”. În același timp, foarte mulți părinți sunt cumva, hai să spunem, nu că le place, dar deseori internetul este o soluție că copilul bine-mersi stă liniștit în camera lui, stă frumușel în fața telefonului... Și vorbesc de copii foarte mici. Câtor mămici le place ideea că copilul stă o oră-două în fața telefonului, fără ca s-o deranjeze și-i bine-mersi, dar ce se întâmplă acolo nu știe nimeni? Deci, noi vorbim despre petrecerea timpului util al copilului.”
Europa Liberă: De altfel, se discută de ceva timp despre o lege a supravegherii electronice, numită Big Brother, iar argumentul promotorilor este anume că ar ajuta la protejarea tinerilor, copiilor. Activiștii insistă că aceștia trebuie feriți de pericol, însă fără să li se afecteze libertatea. Care ar fi compromisul sau calea agreată de toți, credeți Dvs., astfel încât și pericolele să fie sesizate?
Veronica Chicu-Boboc: „Este greu de spus, sincer, pentru că părerea mea este că tot timpul se vor găsi căi de ocolire sau căi prin care copiii, tinerii să nu fie deranjați, hai să spunem așa, în mediul online. Și deci chiar toate ultimele evenimente sau lucruri care se întâmplă în internet, migrarea aceasta de pe o rețea socială pe altă rețea, descoperirea a tot felul de alte rețele etc., este greu cumva să controlezi toate acestea. Mie îmi e greu să spun în ce măsură aceasta va soluționa, dar tot timpul am fost părtașul ideii că decât să nu faci nimic sau este mai comod cuiva să nu facă nimic, bineînțeles că trebuie găsite tot felul de căi, încercate, dar totuși cea mai bună soluție, după părerea mea, este ca atât școala, cât și părinții să-și unească eforturile și permanent să le vorbească copiilor despre aceste pericole, să identifice care sunt ultimele sau cele mai noi pericole sau cum funcționează aceste escrocherii online și să le vorbească copiilor pur și simplu, pentru că permanent se vor găsi părțile opuse. Și cu cât instrumentele de protecție vor fi mai sigure și îmbunătățite, cu atât celelalte vor fi și ele mai dure și mai îmbunătățite.”
Europa Liberă: Dna Chicu, în speranța că îndemnul Dvs. va fi auzit și se va reacționa, vă mulțumim pentru amabilitatea Dvs. de a fi alături de noi în această dimineață.