Viața printre șrapnele, ruine și bubuit de tunuri în satele ucrainene de pe linia frontului

Soldații ucraineni Rostislav (stânga) și Oleksandr patrulează pe malul râului în Prîmorske.

Trupele rusești care se îndreptau spre Zaporojie au ajuns doar până la podul prăbușit de pe râul care traversează Kamianske, în februarie 2022. Acum, contraofensiva ucraineană fiind în curs de desfășurare, zona este cutremurată neîncetat de bubuitul rachetelor și al proiectilelor de artilerie.

Râul care trece prin acest sat din regiunea Zaporojie separă teritoriul controlat de forțele ucrainene de cel rusesc și apoi se varsă în rezervorul Kahovka, acum aproape gol după ruperea marelui baraj din aval, pe Nipru.

Aici - pe podul distrus care traversa râul Iancekrak, la doar 30 de kilometri sud de capitala regională - trupele ucrainene au oprit înaintarea rusă după ce Moscova a lansat invazia sa pe scară largă în februarie 2022.

Schimbul de focuri de atunci a transformat Kamianske într-un deșert, cele mai multe clădiri fiind distruse. Peste tot sunt împrăștiate bucăți de șrapnel și grămezi de moloz. Acum, pe măsură ce contraofensiva Ucrainei prinde amploare, bubuitul artileriei și a lansatoarelor de rachete pare să nu se oprească.

De la Kamianske, drumul spre sud duce către orașele strategice, controlate de Rusia, Tokmak și Melitopol, cruciale pentru a tăia „podul de pământ” care se întinde spre est până la graniță, permițând Rusiei să aprovizioneze Crimeea ocupată, precum și Enerhodar, orașul legat de centrala nucleară Zaporojie, cea mai mare din Europa, pe care Rusia a confiscat-o la scurt timp după invazie, la începutul lunii martie 2022.

Kamianske este un sat-fantomă: nici localnicii, nici soldații nu sunt ușor de repera și, adesea, singurele obiecte în mișcare sunt dronele care survolează localitatea. Cu informații puține și contradictorii despre luptele de pe linia frontului ucrainean de o mie de kilometri, nu este clar dacă și cât de mult au avansat forțele ucrainene în această zonă.

S-a spart tăcerea

Confruntată cu așteptări mari și obiective complexe, Ucraina a lansat o campanie de informare care îndeamnă la tăcere înaintea contraofensivei. O înregistrare video publicată la începutul lunii iunie de Ministerul Apărării arăta soldați îmbrăcați în camuflaj care își puneau un deget la buze - Șșșșt! - cu subtitrarea „Planurilor le place tăcerea” și „Începutul nu va fi anunțat”.

La scurt timp după aceea, a început contraofensiva.

Unele dintre primele informații despre aceasta au venit de la Ministerul rus al Apărării și de la bloggeri militari naționaliști ruși, dintre care unii au legături strânse cu unități militare sau agenții de securitate.

Fermierii din Primorske continuă să lucreze în ciuda bombardamentelor.

Pe 5 iunie, ministerul a anunțat că armata ucraineană a lansat un atac în jurul satului Novodonetske, situat între Velika Novosilka și Vuhledar, în regiunea Donețk, locul unde s-a împotmolit ampla și dezastruoasa ofensivă rusă din iarnă. Oficialii ruși susțin că Ucraina a suferit pierderi grele. Afirmațiile nu au putut fi verificat din surse independente, iar bloggerii au publicat informații amestecate.

La 8 iunie, surse rusești au raportat un atac ucrainean într-o zonă puternic fortificată în apropiere de Orikhiv, la aproximativ 30 de kilometri est de Kamianske. Au apărut online imagini ale unor presupuse echipamente militare occidentale distruse sau avariate. Ministrul rus al apărării a afirmat din nou că trupele ucrainene au suferit pierderi grele.

După ce aceste informații s-au răspândit pe rețelele de socializare ucrainene, un ofițer foarte cunoscut din unitatea ucraineană implicată, sergentul Valeri Markus, a respins afirmațiile rusești într-un videoclip emoționant - o încălcare neobișnuită a unei reguli care interzice comentariile publice ale personalului militar cu privire la operațiunile de luptă. El a afirmat că pierderile rusești au fost „de multe ori mai mari”.

„În prima zi, când rușii scriau că brigada noastră a fost zdrobită, că avem 350 de soldați morți, că totul s-a terminat, că brigada noastră nu mai există, de fapt, noi am avut doar cinci soldați uciși. Acesta este un exemplu grăitor al modului în care mint cu nerușinare", a declarat Markus.

Transportoare militare ucrainene ascunse într-o pădure din regiunea Zaporojie

Scopul final al Ucrainei, spune președintele Volodimir Zelenski, este de a alunga forțele rusești din toată Ucraina, inclusiv din Crimeea, pe care Rusia a ocupat-o în 2014. Pe lângă Crimeea, forțele rusești ocupă părți din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson, iar Kremlinul susține fără temei că aceste regiuni fac acum parte din Rusia.

Contraofensiva a dus la intensificarea luptelor în mai multe zone ale frontului, întins spre nord-est de lângă Herson și delta Niprului până în Donbas și o parte din regiunea Harkov. Încercările de a avansa în teritoriul ocupat de Rusia pun trupele ucrainene în pericol din cauza artileriei rusești și a atacurilor aeriene în timp ce se deplasează de pe pozițiile lor, departe de protecția sistemelor de apărare antiaeriană.

Mikola Bielieskov, analist la Institutul Național pentru Studii Strategice din Ucraina, a declarat pentru RFE/RL pe 13 iunie că, până acum, încercările de a străpunge liniile rusești s-au transformat în bătălii crâncene în mai multe zone din sudul Ucrainei. „Acest lucru înseamnă că ne aflăm încă în prima fază a ofensivei”, a spus el.

Rezervorul Kahovka este aproape uscat, apa curgând doar prin canalul râului.

Bielieskov a mai spus că majoritatea unităților ucrainene și rusești desfășurate pe front au fost formate după invazia din februarie 2022.

„Întotdeauna este o provocare să transformi recruții mobilizați într-o forță de luptă. Acest lucru s-a dovedit adevărat în ceea ce privește Rusia și nu există niciun motiv să nu ne așteptăm ca și Ucraina să întâmpine aceleași greutăți”, a spus el.

La est de Zaporojie și Kamianske, forțele ucrainene au avansat pe o parte a frontului în apropiere de Velika Novosilka, un oraș aflat în apropierea graniței administrative dintre regiunile Zaporojie și Donețk. La 10 și 11 iunie, Ucraina anunța că trupele sale au eliberat patru sate de-a lungul râului Mokri Iali, la sud de Velika Novosilka: Makarivka, Neskucine, Blahodatne și Storojeve.

Ulterior, la 12 iunie, Ucraina a declarat că forțele sale au preluat controlul asupra satelor Levadne și Novodarivka, la zece kilometri spre vest, deși oficialii ruși au declarat că trupele Moscovei au respins forțele ucrainene din unele dintre aceste zone.

O vedere a rezervorului Kahovka în apropiere de orașul Zaporojie

Expertul ucrainean în securitate Pavlo Lakiciuk a declarat pentru RFE/RL că forțele ucrainene au sondat apărarea rusă cu atacuri „tactice”, dar că nu există indicii că au ajuns la principalele linii de apărare - care includ câmpuri de mine, linii de „dinți de dragon” și tranșee mari anti-vehicule.

„Principalele forțe antrenate și echipate de aliații occidentali nu sunt angajate în lupte, iar direcția loviturilor principale nu a fost încă determinată”, a spus el.

Centrala nucleară

Tot la 12 iunie, Ucraina a declarat că forțele sale au recucerit satul Lobkove, la sud-est de Kamianske. Potrivit unor informații neoficiale, luptele de acolo au durat mai multe zile.

Având în vedere că ambele părți au înțeles miza controlului rutelor de acces la la centrala nucleară din Zaporojie și către Melitopol, luptele aprige din această zonă nu reprezintă o surpriză, a declarat Bielieskov.

În jurul satului Kamianske, ambulanțele militare care se îndreptau cu viteză spre nord, spre Zaporojie, sugerau că intensitatea luptelor nu a scăzut. Calmul relativ din satele de la nord de Kamianske indica faptul că nu exista o amenințare iminentă a unui avans rusesc.

Drumul spre sud de la Kamianske duce la orașele strategice ocupate de Rusia, Tokmak și Melitopol, precum și la centrala nucleară Zaporojie

Pitorescul sat Primorske, situat la aproximativ 10 kilometri nord de Kamianske și de râul care îl taie în două, este mai mult sau mai puțin neatins de dezastrele războiului, iar viața continuă, în ciuda luptelor din apropiere.

Potrivit lui Andri Pidhornîi, care este responsabil cu distribuirea de ajutor umanitar pentru civilii din zonă, două treimi dintre cei peste 3500 de locuitori din Primorske au rămas la casele lor și mulți dintre ei continuă să muncească pământul.

Satul este așezat pe o stepă tăiată de râpe și pante care duc spre rezervorul Kahovka, o secțiune largă a Niprului care se întinde până la orizont. După 6 iunie când barajul Kahovka controlat de ruși a fost distrus, nivelul apei a scăzut cu patru metri, lăsând cea mai mare parte a fundului uscat, a declarat Pidhornîi, desfășurând o hartă din perioada de dinaintea construirii barajului în 1954.

Doi soldați care patrulau pe mal, Rostislav și Oleksandr, au văzut vreme de câteva zile cum se retrage apa de la mal. „Vei putea merge cu mașina pe aici când fundul se va usca, dar asta nu ne afectează sarcinile pe care le avem”, a spus Oleksandr.

Cauza exactă a breșei este un subiect controversat, Ucraina spunând că Rusia a detonat cel mai probabil din interios barajul pe care l-ar fi minat mai înainte. Lakichuk a afirmat că a fost o „manevră sovietică ca la carte” a comandamentului rus, menită să încetinească contraofensiva ucraineană. Oficialii ruși susțin că Ucraina a provocat breșa, dar nu au oferit nicio explicație cu privire la modul în care ar fi putut face acest lucru.

Între timp, recucerirea centralei nucleare Zaporojie ar putea fi un obiectiv crucial al contraofensivei. Ucraina va încerca probabil să facă presiuni asupra trupelor rusești pentru a se retrage de la centrală, a declarat Lakiichuk, adăugând că „nu se poate exclude ca, în cel mai rău scenariu, Putin să decidă să provoace o catastrofă nucleară”.