Sub titlul, „Victimele regimului de frontiere din RDG la graniţa intergermană 1949-1989” („Die Todesopfer des DDR-Grenzregimes an der innerdeutschen Grenze 1949-1989”) a fost lansat la Berlin un nou studiu care prezintă date statistice concrete legate de numărul celor au fost ucişi în timp ce încercau să fugă din Germania răsăriteană.
Studiul a fost realizat de către cercetătorii Klaus Schroeder şi Jochen Staadt în cadrul unui proiect al Universităţii Libere (Freie Universität) din Berlinul de Vest. Rezultatele cercetărilor minuţioase sînt prezentate într-un volum care cuprinde 684 de pagini. Proiectul, în sine, a fost sprijinit financiar de către guvernul german cu 449.000 de euro. La finanţarea volumului întreg, de 642.000 de euro, al proiectului au participat şi land-urile Saxonia Anhaltină, Hesa şi Saxonia Inferioară.
Potrivit studiului, o adevărată carte a morţii, la frontiera germano-germană, care avea o lungime de aproape 1.400 km, au fost ucise 327 de persoane. Dintre acestea, 139 au murit în timp ce încercau să treacă zidul despărţitor al Berlinului. Autorii consideră drept victime ale regimului de frontieră, nu numai „fugarii“ propriu zişi, ci şi grăniceri dezertori sau oameni care s-au sinucis după ce au fost reţinuţi în zona de graniţă.
Autorii au documentat fiecare caz în parte, cercetînd nu numai arhivele poliţiei secrete Stasi şi ale Procuraturii. Ei au discutat şi cu martori oculari, cu familiile victimelor, deplasîndu-se chiar şi în diverse cimitire.
Studiul încheie un proiect care s-a derulat la Universitatea din Berlin timp de mai mulţi ani.
Autorii studiului însă nu au reuşit să stabilească numărul exact al celor care au încercat să părăsească RDG-ul înot, prin Marea Baltică. Klaus Schroeder a declarat cu prilejul prezentării volumului la Berlin că nu există cifre plauzibile în ceea ce priveşte numărul celor înecaţi. Se presupune, a spus tot Schroeder, că ar putea fi circa 200 de victime.
Statistica prezentată în acest studiu exhaustiv şi ştiinţific se află în contradicţie cu cifrele vehiculate în ultimii ani de către organizaţii ale victimelor regimului comunist din RDG sau cu cele prezentate de instituţia privată cunoscută sub denumirea Muzeul Zidului din Berlin de la Checkpoint Charlie. Anul trecut, Muzeul a dat publicităţii un material în care s-a afirmat că 1.841 de oameni ar fi fost ucişi la frontieră. Cercetătorii de la Universitatea din Berlin privesc datele furnizate de către Muzeul Zidului cu scepticism critic, fără a se lansa în polemici.
Deocamdată nu există nici date certe în ceea ce priveşte numărul celor care au încercat să fugă în Occident căutînd să treacă frontiera spre Iugoslavia sau Turcia, deplasîndu-se în acest scop în România sau Bulgaria. Există doar puţine lucrări care s-au ocupat de acest subiect.
Astfel, istoricul Georg Herbstritt, cercetător la Oficiul Federal pentru studierea arhivelor fostei Securităţi est-germane, Stasi, a publicat recent studiul intitulat: „Fuga din România în perioada 1968-1989. O privire în dosarele Securităţii şi examinări comparative cu situaţia din RDG”. Studiul a fost publicat în „Caietele CNSAS” (anul VIII, nr. 1[15], 2015), editat la Bucureşti de CNSAS, şi documentează mai multe cazuri concrete legate de cetăţeni est-germani care au încercat să fugă în vest. Herbstritt, însă, tematizează, în primul rînd, comparativ, mijloacele autorităţilor din RDG şi din România folosite în vederea stopării persoanelor care doreau să fugă.