Aflați sub o presiune tot mai intensă din partea noii puteri politice, care a promis oamenilor pași rapizi pentru combaterea corupției mari, judecătorii spun că sunt supraîncărcați cu dosare mai mici, dar numeroase. Într-un studiu dat publicității astăzi la Chișinău, Asociația judecătorilor „Vocea Justiției” spune că unui judecător moldovean îi revin în medie cam patru dosare pe zi, ducând la un act de justiție de calitatea proastă. Victoria Sănduța, președinta asociației, i-a spus într-un interviu Lilianei Barbăroșie că, la o cantitate atât de mare de dosare, trebuie mărită și cea a magistraților.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Viorica Sănduța, președinta Asociației judecătorilor „Vocea Justiției”
Victoria Sănduța: „Mărirea numărului de judecători, cel puțin cu 25% din numărul actual, deoarece, potrivit datelor statistice pe care noi le-am analizat, am depistat că, anual, sistemul nu reușește să examineze circa 25% din numărul de cereri. Dar numărul de cereri ajunge de ordinul sutelor de mii, și în fiecare an crește, deși populația scade, pentru că cetățenii noștri care se află peste hotarele Republicii Moldova depun cereri de chemare în judecată în instanțele noastre prin intermediul avocaților de pe loc sau solicită examinarea cauzelor în lipsa lor.
Și atunci, faptul că numărul populației scade, din păcate, din cauza emigrației masive, numărul cererilor de chemare în judecată crește, deci este invers proporțional cu numărul populației. Și atunci, această suprasolicitare este necesar de soluționat, în caz contrar, ea afectează nu doar calitatea muncii, ea afectează dreptul cetățenilor la un judecător imparțial, integru și independent. Un dosar s-ar încadra în opt ore de muncă, cap-coadă.
Judecătoarea Victoria Sănduța
Acum, dacă să luăm pur cifrele statistice, noi am luat numărul de dosare publicate pe statistica judiciară la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și reiese că un judecător pe zi examinează patru dosare, adică lucrul care ar trebui să fie făcut în 36 de ore judecătorii noștri îl fac în opt ore.
Rezultă o deficiență foarte mare de timp, care se răsfrânge asupra calității, pentru că atunci când judecătorul se grăbește ca aceste dosare pe care trebuie să le examineze în 36 de ore, le examinează în opt ore, atunci el face erori, inevitabil. Și aceasta îl face vulnerabil în fața factorilor de decizie.
Și la noi cum se întâmplă? Erori toți fac, dar atunci când este necesar de a influența sau de a presa un judecător se apelează la ele: A, păi lucrul tău nu-i ideal și tu știi foarte bine. Inițiem o procedură disciplinară, inițiem diferite controale până când judecătorul cedează și zice: bine, haideți să luăm decizia care să le convină la toți, inclusiv de pe mine să se scoată stresul acesta.
Și partea inedită a studiului încă mai constă și în faptul că 40% din judecătorii din Republica Moldova iau hotărâri în stare de depresie, cauzată inclusiv din cauza supra-extenuării la locul de muncă.”
Europa Liberă: Să plasăm un pic în context acest studiu. Deci, diferiți actori din societate plasează problemele care influențează actul de justiție în diferite succesiuni. De exemplu, autoritățile acum pun pe primul loc lipsa de integritate a judecătorilor, Dvs. această problemă asupra solicitării pe ce loc ați pune-o?
### Vezi și... ### Ucraina: Evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, contestată din interiorul sistemului
Victoria Sănduța: „Eu o pun pe primul loc. Pe mine, ca un judecător independent și integru, mă afectează enorm, pentru că volumul de lucru este nejustificat în raport cu salariul pe care îl primesc. Deci, eu primesc 16.500 de lei. Pentru 16.500 de lei, eu trebuie să lucrez 36 de ore pe zi, în loc de opt, și atunci ești permanent vulnerabil în fața erorilor umane inevitabile și a răspunderii.
De exemplu, permanent se fac plângeri la Inspecția Judiciară pe motiv că nu s-a motivat în termen, pe motiv că nu s-a eliberat în termen, pe motiv că nu s-a examinat în termen și mereu, pe lângă faptul că trebuie să soluționez corect, să studiez legislația, eu trebuie să mai dau și răspunsuri la Inspecția Judiciară. Și atunci nu există nicio motivație pentru judecătorii corecți să rămână în sistem, pentru că pentru același salariu ei ar putea să lucreze mult mai puțin și mult mai calitativ într-o instituție privată.
Și atunci, în cazul acestei supra-extenuări, ești pus în situația să analizezi – te sacrifici, un sacrificiu care nu trebuie nimănui, sau pur și simplu alegi să renunți? Și rămân în sistem acei pe care nu i-a deranjat niciodată nimic, nici salariul de 3.500, nici de 3.800 când a fost, nici acum. Deci, totul le convine, le este suficient și lucrează mai departe, pentru că au o altă motivație. Iată care este problema pe care vrem s-o aducem în atenția societății.”