România a anuntat prin vocea premierului Dancilă ca va muta ambasada Romaniei in Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim. Care sint semnificatiile anuntului? O relatare de la corespondentul Europei Libere la Washington.
Your browser doesn’t support HTML5
Pentru Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, apropiatul scrutin este crucial, date fiind alegatiile de coruptie, formulate impotriva sa. Fara acestea, observatorii politici apreciau ca Netanyanhu avea sanse mari de victorie.
Acum insa, premierul israelian se vede in situatia de a lupta pentru supravietuirea sa politica si poate si pentru propria libertate. El se va afla in aceasta saptamina la Washington, unde va rosti o alocutiune in fata influentului grup de lobby Comitetului America Israel pentru Relatii Publice, va fi gazduit la Blair House, resedinta folosita de obicei de Casa Alba pentru vizite de stat si se va intretine cu presedintele Trump, care il sustine, mai mult sau mai putin voalat.
Tot la reuniunea Comitetului America Israel pentru Relatii Publice, agentiile internationale de presa au remarcat anunțul premierului României, Viorica Dancila, care a spus ca ambasada României in Israel va fi mutata la Ierusalim, o decizie aflata in contradictie cu pozitia Uniunii Europene.
Aceasta este o chestiune spinoasa care a generat discutii aprinse si in România. O distintie se cere facuta intre semnificatia istorica si geo-strategica, pe de o parte si motivatiile politice ale unor astfel de gesturi, pe de alta parte.
Dupa cum se stie, presedintele Statelor Unite a mutat ambasada americana de la Tel Aviv la Ierusalim. Saptamina trecuta, Trump a mai facut un pas, recunoscind suveranitatea israeliana asupra Platoului Golan, pe care din 1967 incoace, Israelul il controleaza partial. Mutarea are riscuri geopolitice majore si a stirnit minie in cercuri apropiate Siriei, dar se inscrie intr-o logica politica a administratiei americane, care vizeaza o reasezare majora in regiune, avind de o parte tari arabe sunite, dar si Israelul si de cealalta, Iranul si aliati ai sai regionali, intre care si Siria.
In America, opiniiile sint impartite daca gesturile administratiei sint cu-adevarat folositoare Israelului, pe termen lung, si daca sprijinul lui Trump este real. Motivatia electorala este insa usor de inteles; nu doar comunitatea evreiasca, dar si dreapta evanghelica sprijina Israelul, or aceasta din urma este o componenta importanta a bazei electorale a presedintelui.
Si în România există un context. Este binecunoscut că sute de mii de locuitori ai Israelului provin, ei sau familiile lor, din România. Relatia dintre cele doua tari a fost – chiar si in anii dictaturii, si dupa aceea – una speciala. Dar cei care-si aduc aminte de primii ani de dupa revolutie stiu ca regimul Iliescu considera asa numitul lobby evreiesc ca fiind cheia acceptarii sale de catre Statele Unite, indiferent de comportamentul intern si de trecut.
Si atunci ca si acum, regimuri politice din România, de la FSN la PSD - doresc ca comunitatea internationala să închidă ochii la serioase abuzuri interne. In anii de dupa revolutie, astfel de viclenii strategice nu au obtinut însa ca, in capitale importante, intre care si Statele Unite, sa fie date uitarii incalcari ale statului de drept, coruptie si proasta administrare a tarii. S-au obtinut vizite, protocol si impact de imagine, nimic altceva de care sa beneficieze tara.
Ideea ca un anumit lobby extern este capabil sa stearga cu buretele abuzuri interne porneste de la prejudecati false – inclusiv teorii ale conspiratiei, unele cu conotatii antisemite - cu privire la influenta lobbyului evreiesc, moralitatea lui si maniera in care sistemul politic americană functioneaza. Credibilitatea reala se cistiga in interiorul tarii, nu prin jocuri de culise.