Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Vitalia Pavlicenco
Europa Liberă: Dvs. ați câștigat procesul pentru calomniere împotriva lui Vladimir Voronin, iar fostul șef de stat urmează să vă prezinte scuze publice. El a avut o declarație pe când era președinte, prin 2007, spunând că Dvs. ați fi venit din KGB și că în activitatea Dvs. politică ați fost finanțată de România.
Vitalia Pavlicenco: „Eu l-am atacat atunci în judecată și instanțele naționale nu au dorit să examineze dosarul, au spus că el se bucură de imunitate, ceea ce nu a fost corect. Și atunci am atacat la CEDO, unde am așteptat șapte ani, după care, când s-a întors dosarul cu decizia privind reexaminarea dosarului și a fost pedepsită și amendată Republica Moldova cu 1.000 de euro, acest dosar s-a mai plimbat pe la instanțele de judecată, pentru că nimeni nu voia să-l examineze, după care până la urmă l-a examinat și, iată, acum este decizia definitivă. El a spus...”
Europa Liberă: Dvs. așteptați scuze de la Vladimir Voronin?
Vitalia Pavlicenco: „Curtea Supremă de Justiție a lăsat în vigoare decizia primei instanțe, unde prevede scuze din partea lui Voronin și o recompensă de 30 de mii de lei. Nu știu în ce măsură și cât va dura ca el să-și ceară scuze și să plătească această recompensă, important este faptul că el a fost pus la punct. Și precedentul și la CEDO, dar și în Republica Moldova este că niciun președinte de stat nu are dreptul să calomnieze pe cineva, să spună ce dorește, ca să nu zic un cuvânt mai urât, la adresa oricui. Imaginați-vă și gândiți-vă că el, fiind președinte, a avut acces la toate dosarele și la toate instituțiile de stat, pentru că eu l-am atacat când era în plină putere, în 2007, el abia în 2009 a căzut. Și iată el putea să știe foarte exact că eu nu aveam nimic și n-am avut în viața mea nimic, pentru că eu am făcut demers oficial. Apropo, după acest demers oficial, când nu mai eram deputat, i-am solicitat o întâlnire în privat dlui Ursu și l-am întrebat: „Cum s-a făcut că mi-ai dat un răspuns atât de prompt?”.”
Europa Liberă: Dl Ursu fiind fostul director SIS?
Vitalia Pavlicenco: „Fostul șef al SIS. La care el mi-a spus: „Eu nu puteam să dau un răspuns greșit, pentru că aveam să răspund în instanța de judecată, dar dacă tărăgănam cu răspunsul, putea să fie o încercare de a fi influențat politic de gașca cea care era pe lângă Voronin – Tkaciuk ș.a.m.d.”. Și vreau să vă spun că cei 12 ani cât am fost președinte mi-au fost pângăriți și compromiși exact cu aceste calomnieri pe care le-a făcut PPCD-ul de mână cu acești comuniști care acum pleacă în neant. Dar, în același timp, au făcut și alții asemenea calomnieri. Eu am câștigat dosarul de la Șelin și până acum el nu execută pedeapsa, acum, după alegeri, mă voi ocupa mai serios și de treaba asta, cu toate că am semnat și un acord în privința asta la insistența și în prezența executoarei. Eu am câștigat un dosar de la Valeri Klimenko, un antiromân cunoscut, care a spus că românismul și unionismul sunt extremisme și eu am demonstrat că acesta nu este extremism, a promova românismul, unionismul, adică identitatea noastră românească, națională și a promova unionismul, mai ales că am câștigat în toate instanțele și dreptul de a fi un partid statutar unionist, în baza art. 10 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.”
Europa Liberă: Pe parcursul celor 27 de ani de independență ai Republicii Moldova au fost opinii pro și contra referitor la adoptarea unei legi a lustrației. De ce nu s-a reușit să fie votată această lege, ca să se pună capăt multor speculații?
Vitalia Pavlicenco: „Exact! Dacă avea să fie acest lucru, atunci nu se întâmpla situația când KGB-iștii adevărați joacă tananica pe demnitatea ne-KGB-iștilor și mereu taxându-i că sunt KGB-iști, pentru ca să nu fie curajoși, să nu poată realiza nimic, practic îndeplinind niște comandamente, eu cred, ale centrelor de la Moscova. Cât am fost în Parlament, am încercat cu toată puterea să promovez o lege a lustrației. Primul care a pregătit un asemenea proiect a fost Vasile Nedelciuc, tot el fiind și cel care la fel de la tribuna Parlamentului a declarat că nu a avut nicio colaborare cu KGB, pentru că și el a fost calomniat. Și după aceea s-a vehiculat că proiectul său de lege a fost furat tot de falșii amici PPCD-iști și a fost o dispută în privința asta între entitățile politice. Eu, când am devenit deputat a două oară, am încercat pe toate căile și am avut sprijinul mai multor entități civice și al mai multor deputați de a deschide dezbateri cum să pregătim o asemenea lege a lustrației, pentru că trebuie să cunoști acest fenomen, cum era cu racolarea, ca să poți să o faci. L-am rugat pe regretatul Tudor Botnaru, fostul director SIS, să ne ajute cum se face asta și el a spus: „Când voi veți fi majoritatea, noi vă vom ajuta”. Apropo, m-am întâlnit cu el întâmplător și l-am întrebat: „Dle Botnaru, ce se aude cu lista de KGB-iști?” – „Dnă, Dvs. sigur că n-ați fost acolo, pentru că noi am primit lista de la Lavranciuc și nu erați acolo, dar Dvs. știți cum se întâmplă în Republica Moldova”. În programul...”
Europa Liberă: Astăzi, dacă acest proiect de lege s-ar propune, ar mai fi actual?
Vitalia Pavlicenco: „În programul nostru acest lucru este. Eu, când am fost întrebată care este principala problemă în politica moldovenească, am spus: „șantajabilitatea liderilor”, pentru că, de fapt, există un sistem, din câte am înțeles – observ ce se întâmplă și în România –, prin care sunt promovați exact cei care sunt convenabili anumitor structuri. Ei, la noi cred că structura KGB pro-Moscova a fost întotdeauna mai puternică, nu pot spune acum, dar vreau să vă spun că a fost calomniat indirect și soțul meu, care a învățat la Moscova. Și eu am avut o întâlnire cu șeful SIS și l-am întrebat direct: „Dle Balan, spuneți, vă rog, aveți dosare ale celor care au învățat la Moscova, aveți dosarele celor care au refuzat colaborarea?”, pentru că acum mai mulți ani, când Jurnal de Chișinău a pornit o campanie legată de Legea lustrației și de dialogurile: „Vi s-a propus colaborare sau nu?”, eu în mod sincer am recunoscut că soțului meu i s-a propus după ce am revenit din Cuba. Apropo, eu în Cuba am mers la 21 de ani, peste un an am născut-o pe fetiță și am adus-o de 11 luni. Deci, ceea ce s-a vehiculat că eu aș fi colaborat este iarăși o prostie inimaginabilă, nici măcar nu terminasem studiile superioare. În Cuba era preferat să meargă soțiile și soții. Am făcut un demers la SIS, unde mi s-a răspuns foarte clar că nu există niciun dosar nici în privința soțului meu, pentru că aceste bârfe au fost cărate, din păcate, și peste Prut. Și dacă nici PNL cu noi, unele generații de conducători au colaborat, alții vin și ne pângăresc și ne compromit, și ne ofensează este pentru că și ei au dat ascultare unor bârfe care au fost duse acolo de cei pe care noi mereu i-am considerat ai noștri, dar de fapt au rămas ai lor. În această categorie l-aș include și pe Mihai Ghimpu, pentru că am un dosar și împotriva lui la CEDO și cred că îl voi câștiga, pentru că dosarele care ajung acolo, practic 99 la sută sunt rezolvate pozitiv, în favoarea celui care atacă, care depune dosarul, pentru că și el la o televiziune a spus că nu este încredere în persoana mea, pentru că eu am lucrat la ATEM, iar acolo, la ATEM, lucrau cei verificați de KGB. Eu la ATEM am venit la invitația lui Valentin Mândâcanu, reputatul publicist și luptător pentru limba română prin cartea lui „Veșmântul ființei noastre”, prima carte care a făcut o breșă în lupta pentru limba română, iar eu cu Vlad Pohilă am făcut prima cărțulie, „Să citim, să scriem cu litere latine”, în ‘89, cu două zile înainte de a se adopta Legea cu privire la statutul limbii de stat și la alfabetul latin. Și atunci când Ghimpu a făcut această declarație, eu l-am atacat în instanță și aproape că să câștig până sus, dar, mă rog, influența sa politică, legătura cu juriștii și-au spus cuvântul, dar oricum dosarul este la CEDO. De ce spun acest lucru? Pentru că avem o practică proastă că acei care sunt propuși de partide pentru anumite funcții nu pot să acceadă în funcții decât dacă este avizul, de exemplu, al SIS. În România la fel este avizul SRI și chiar un partid reclama ca să fie schimbată legea și să nu mai fie un aviz de la structuri necesar pentru ca cineva să dețină o funcție. Și în acest sens, eu cred că acest sistem cu KGB-ul, mai ales în Republica Moldova, care este un teritoriu mare de confruntare între Est și Vest și unde, de fapt, este granița NATO – eu am fost 5 ani membră în Adunarea Parlamentară a NATO – s-a resimțit în toți acești ani lipsa Legii lustrației, dar ca să fie o Lege a lustrației – noi o avem în program ca prioritară –, trebuie să fie, în primul rând, neșantajabilitatea deputaților, în al doilea rând să fie un curaj și să-și aparțină partidele care au ajuns în Parlament, pentru că nu toate partidele își aparțin, chiar foarte puține își aparțin. Și în acest sens, până când noi nu curățăm și nu mai vin deputați sau miniștri care sunt dirijați din alte centre, noi nu vom reuși ca să avem o clasă politică curajoasă.”
Europa Liberă: Dar vă amintiți declarația ex-președintelui Lucinschi, care spunea că, dacă ar exista o asemenea lege, ar însemna că aproape toată intelectualitatea ar nimeri sub incidența acestei legi?
Vitalia Pavlicenco: „O am cu mine mereu în mașină și cu această declarație a lui Lucinschi am câștigat și dosarul împotriva lui, când el m-a atacat, după ce eu am spus că întreaga clasă, ca să zic așa, de administratură, de reprezentanți politici în Republica Moldova încă este înțesată de oamenii lui Lucinschi și am repetat în cadrul unei emisiuni exact fraza pe care a folosit-o Valeriu Pasat, cel care cunoașteți ce traseu a avut și care a spus la Bălți, că eu doar am repetat, că „Petru Lucinschi este părintele corupției moldovenești și prin oamenii pe care i-a plasat peste tot, el a făcut acest sistem corupt în Republica Moldova, care ulterior a fost preluat de Voronin”, acum îi preluat de cei care sunt la putere, PD și ceilalți. Deci, în acest sens, Lucinschi m-a atacat în instanță și eu am câștigat și am arătat că Lucinschi, spunând acest lucru că nu este adevărat și eu spunându-i: „De ce ați făcut acea declarație împotriva intelectualității?”, pentru că, practic, el a șantajat intelectualitatea, el a lăsat să se înțeleagă faptul că cine va încerca să spună ceva împotriva sistemului, atunci când era el președinte sau urmașii lui, sau adepții lui, sau acei pe care el i-a crescut, înseamnă că ei puteau fi imediat șantajați cu dosare. Am făcut două demersuri la SIS, întrebând: „Ce acces, conform Legii accesului la materialele secrete ale statului, a avut Petru Lucinschi, dacă el a făcut această divulgare că intelectualitate nu am mai avea dacă s-ar deschide dosarele Securității? A făcut această „divulgare” în cunoștință de cauză, a cunoscut dosarele? Dacă a cunoscut dosarele, el a scris angajamentul de a nu divulga ce a văzut, dar dacă a scris și a divulgat, cărei pedepse și articol din Codul Penal a fost supus?” Deci, toate acestea la noi sunt aleatorii, dar ele ar trebui să fie puse pe o bază așezată. Sigur că e foarte greu, în Republica Moldova mai ales, să faci o lege a lustrației, dar atâta timp cât nu o vom avea, toți cei care vor îndrăzni să promoveze românismul, unionismul, chiar și europenismul vor fi făcuți KGB-iști sau că sunt conectați la diferite centre și că sunt finanțați de România, cum s-a spus despre noi. Ei, acum legat de finanțarea din România. Eu sunt mândră că nu sunt amestecată în niciun fel de finanțări din România. Dvs. cunoașteți documentele Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, că au fost făcute publice, referitor la faptul cui s-au dat bani în Republica Moldova, câte milioane au fost cheltuite, probabil, pe unele case de locuit, mașini, averi ș.a.m.d. Nu mă bag să judec, sunt banii statului român și-mi pare rău, pentru că și eu sunt cetățeancă româncă și toată familia mea și, apropo de acest lucru, vreau să vă spun că nu numai că am creat un precedent în justiție, pentru că eu am dat în justiție pe cei care au publicat listele Șandrovschi, cum a fost Ghenadie Vakulovski, cel care și-a cerut scuze, sau Constantin Codreanu, acel „mare unionist”, care a candidat și la funcția de primar al Chișinăului, dar care îl are consilier pe Vlad Cubreacov, cel care a fost în PPCD și care cred că nu a fost indiferent să nu-i sugereze lui Codreanu să publice de două ori lista Șandrovschi, unde eram și eu în mare onoare. Eu am invalidat numele meu în instanța de judecată după ce și Ghenadie Vakulovski și Constantin Codreanu au fost chemați la Procuratură, pentru că am depus acte. La început n-au vrut să examineze stabilirea faptului cu valoare incontestabilă în procesul de judecată, dar am atacat la Curtea de Apel și cei de acolo au dispus ca să se examineze. Când am fost la judecată și s-a examinat acest fapt, a fost și un reprezentant al SIS, deși eu nu am invitat pe nimeni, pentru că în asemenea procese nu se invită SIS-ul și procesul a durat 20 de minute, unde judecătoare, s-a văzut foarte clar că-i era foarte greu să deschidă cutia Pandorei, pentru că, practic, a creat un precedent, practic a stabilit cu reprezentantul SIS că eu nu am avut nicio colaborare în nicio calitate cu KGB-ul. După ce s-a pronunțat decizia, s-a văzut o nemulțumire a judecătoarei sau, mai bine zis, o frică, o temere, exact pentru deschiderea cutiei Pandorei. De ce spun acest lucru? Pentru că reprezentantul SIS a spus în proces: „Noi putem veni în orice proces, când persoana cere date exacte, a colaborat ea sau nu, în privința sa”. Pentru că eu am avut și sesizări ca deputat din partea regretatului Matcovschi. El la fel mă ruga ca să fac, dar nu mi-au dat răspuns cei de la SIS. Și atunci fiecare sau fiecine este vizat ca și colaborator prin calomniere al Securității și el știe că nu a fost ar putea să urmeze exemplul meu, pentru că este un precedent. La CEDO, precedent că un președinte de stat nu poate să spună ce vrea și nu poate să calomnieze, iar în Republica Moldova și asta, dar și faptul că fiecare își poate invalida calomnierea de KGB-ist prin proces în judecată. Deci, în acest sens sigur că această calomniere împotriva mea, din păcate, din partea unora pe care i-am considerat ai noștri, din partea unora care sunt comuniști, din partea unora care nu au fost ai noștri, dar au fost falși amici, cum au fost PPCD-iștii, frontiștii, sunt, de fapt, mecanisme de inhibare și de reprimare a luptei de renaștere națională, iar (Nicolae) Dabija, care, apropo, a fost și el vizat în emisiunea NIT, pe care am câștigat-o, unde Voronin m-a calomniat, și putea și Dabija să facă și chiar spunea că o să facă, dar nu a făcut. Deci, Dabija chiar a scris un articol – Killerii redeșteptării naționale –, un articol care a fost foarte sonor și răsunător la timpul acela, iar acolo el publicase alte liste, pe care le-am publicat și eu, toate, pe blogul meu – și la rugăminte lui, dar și singură –, unde el arată o listă găsită de Anton Moraru-istoricul, o listă a celor care au fost infiltrați în Mișcarea de Renaștere Națională tocmai pentru a o inhiba și a o reprima, și a o anihila, iar ulterior mai mulți dintre ei au făcut partide. Acolo sunt nume foarte cunoscute, nu mai este doar Roșca, Burcă, Ghimpu, alții, sunt nume sonore – Vasile Năstase... Este document publicat și în Killerii redeșteptării naționale, și pe blogul meu, fiindcă sunt documente de arhivă, nu documente făcute în laboratoarele pepecedisto-comuniste. De aceea, eu mă bucur că totuși cu ajutorul CEDO, care a impus examinarea acestui dosar pe care în Republica Moldova justiția națională nu a dorit inițial, totuși s-a judecat și în acest fel eu cred că sunt deschise căile atât pentru lupta deschisă pentru românism, pentru unionism, indiferent că oamenii acum sunt deziluzionați și cred că Uniunea Europeană îi mai aproape decât România. Este o iluzie falsă, o spune și Băsescu, care, uitați-vă, și el cred că e unul dintre cei care cu noi, cu PNL, a colaborat mai puțin, probabil a crezut și el bârfelor parvenite de la PL, de la PPCD, de la alții, dar acum și el este în capcana asta că acum se judecă și se caută dacă a colaborat și el cu Securitatea. Și sunt dovezi foarte multe în acest sens că nu e chiar așa cum spune el. Deci vom vedea și acest rezultat. Până la urmă este cum spune fiica mea: „Mămică, până la urmă, totul se așază acolo unde trebuie”. Păcat doar că eu am pierdut 12 ani și am fost 12 ani ca președinte al primului partid statutar unionist cu o imagine nemeritată, nedreaptă de KGB-ist. Și vreau să vă mai spun un caz: soțului meu i s-a propus să colaboreze. El a refuzat, a venit alb acasă, a pus capul la mine pe genunchi și a spus: „Nu voi mai putea să susțin nicio teză și să fac o carieră științifică”. Ei, eu i-am spus: „Să vedem”. L-au lăsat în pace. Nu i-am dat voie să intre în Partidul Comunist, nu i-am dat voie să fie lider sindical, nu i-am dat voie să fie decan, a fost doar șef de catedră. Și în acest sens îmi amintesc, și cu asta închei, ce spunea Mircea Dinescu, cel care cercetează arhivele la CNSAS, că eu am răspuns și la CNSAS, ca cetățeancă româncă, la fel că nu am colaborat și nu sunt dosare pe numele meu și acolo spunea Mircea Dinescu: Cea mai mare problemă a racolatorilor de pârâtori – sau cum le spunea, că acolo nu era KGB, era Securitatea românească – era că cei care refuzau să fie racolați și să colaboreze să nu îi molipsească pe alții de acest curaj de a nu colabora. Ei, eu sunt una dintre cele care am luptat și am demonstrat, iar soțul meu a fost cel care a refuzat. Și de aceea eu cred că sunt la SIS-ul nostru dosarele celor care au refuzat să colaboreze, dar nu este în interesul lor să le facă publice. Cel puțin, noi suntem cu conștiința curată și fiica mea trebuie să fie mândră de niște părinți care au luptat, care au promovat românismul. Cel puțin, soțul meu are vreo șase doctori în științe făcuți în România, care au venit aici, la el ca și conducător științific, ca doctor habilitat și profesor.”