În ciuda redresării legislației, menită să reducă fenomenul arestărilor nejustificate, în Republica Moldova starea de lucruri din acest punct de vedere pare să se înrăutățească. Un indiciu în acest sens ar fi faptul că în 2018, de exemplu, rata demersurilor de arestare acceptate de judecătorii de instrucție a fost cea mai mare înregistrată vreodată, de peste 88%, susțin reprezentanți ai societății civile. O convorbire la această temă cu Vlad Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Vlad Gribincea (CRJ)
Europa Liberă: Există un angajament al Guvernului Republicii Moldova față de Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei – și, trebuie să înțelegem, și față de cetățeni - să reducă fenomenul arestărilor nejustificate sau ale celor contrare legii. Într-o comunicare adresată Comitetului de miniștri, însă, organizația pe care o reprezentați pare să contrazică optimismul sau justificările autorităților și constată că rata înaltă de arestare și motivare insuficientă a hotărârilor de arestare continuă să fie probleme îngrijorătoare. Pe ce se bazează o astfel de constatare?
Vlad Gribincea
Vlad Gribincea: „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova în mai mult de 20 de dosare pentru motivare insuficientă a arestărilor de către judecători. Comitetul de Miniștri a Consiliului Europei cere statului ca după prima condamnare statul să întreprindă toate măsurile posibile pentru a preveni acest fenomen în viitor.
Prima condamnare de acest gen a venit în octombrie 2005, adică aproape cu 14 ani în urmă, și fenomenul încă există. Pe ce ne-am bazat când am constata că fenomenul încă există și chiar este la cote mai înalte
Judecătorii de instrucție autorizează aproape nouă din zece demersuri ale procurorilor...
decât să spunem 4-5 ani în urmă? Sunt statisticile oficiale, care confirmă acest lucru, plus calitatea însăși a hotărârilor judecătorești examinate de noi. Ele ne fac să gândim că judecătorii de instrucție autorizează aproape nouă din zece demersuri ale procurorilor, ceea ce este neobișnuit, chiar comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în anii 2003-2004, când această rată era cu cel puțin zece procente mai mică.”
Europa Liberă: De fapt, ce înseamnă o arestare nejustificată sau insuficient justificată în condițiile RM?
Vlad Gribincea: „Pentru ca o persoană să fie arestată, procurorii trebuie să dovedească prin probe că este o bănuială că persoana ar fi putut comite această infracțiune, că persoana, existând această bănuială, ar putea fugi de la proces, poate influența martorii sau comite alte infracțiuni. Dacă aceste elemente nu sunt dovedite suficient, persoana nu poate fi arestată, ea trebuie să rămână în libertate.
Judecătorii moldoveni nu prea argumentează aceste aspecte, chiar dacă ele sunt prevăzute și în legea moldovenească și, practic, arestează nouă din zece persoane solicitate de procurori prin motivări de banchetă, însemnând în termeni practici că orice persoană pe care procurorul o dorește arestată, este arestată.”
Europa Liberă: Ați putea face referire la vreun caz concret relevant în acest sens?
Vlad Gribincea: „Sunt destul de multe cazuri de acest gen. Exemplul clasic este chiar dosarul domnului Șarban, fost pretor de Chișinău, care a fost reținut de către procurorii anticorupție cu 14 ani în urmă, iar drept motivare a arestării nu s-a scris în ce constau riscurile, ci doar s-au reprodus prevederile din Codul de procedură penală. Această practică, în mare parte, este prezentă și astăzi.”
Europa Liberă: În 2018, rata demersurilor de arestare acceptate de judecătorii de instrucție a fost cea mai mare înregistrată vreodată – 88,4%. În textul adresat Consiliului de Miniștri, se menționează că această stare de lucruri este explicabilă nu atât prin deficiențele legislației, cât prin lipsa de independența a judecătorilor... Ce se are, de fapt, în vedere?
Vlad Gribincea: „Deseori, judecătorii spun că ei nu respectă într-un totul tratatele internaționale, deoarece legea moldovenească nu le permite acest lucru. În cazul arestărilor, acest lucru nu este așa. În 2016 am avut modificări considerabile la acest capitol și acum
Legile, chiar dacă s-au modificat, nu sunt aplicate efectiv în practică...
legislația moldovenească corespunde într-un totul standardelor europene. Totuși, aceste legi, chiar dacă s-au modificat, nu sunt aplicate efectiv în practică, adică nu am văzut o schimbare calitativă din 2016 încoace. Deci, totuși, am văzut, este adevărat că procurorii solicită mai rar demersuri de arestare raportat la numărul de cauze pe care le au în examinare. Dar dacă totuși demersul ajunge în judecată, șansa de a fi arestat este mai mare decât anterior.”
Europa Liberă: Multe s-ar explica prin presiunile exercitate asupra judecătorilor? Dar este oare vorba doar despre asta? Putem suspecta, de exemplu, că rata exagerată de acceptare a demersurilor de arest ar fi cumva cauzată și de atitudinea judecătorilor, în afară de presiunile la care sunt supuși?
Vlad Gribincea: „Eu nu cred că judecătorii au o mare plăcere să pronunțe hotărâri vădit nemotivate. Din contra, eu cred că judecătorii ar avea o plăcere să pronunțe hotărâri bine motivate, pe care toți să le înțeleagă. Și atunci când judecătorul nu scrie aceste motive, prezumția juridică cel puțin este că astfel de
Frica le impune judecătorii să adopte hotărâri care cred ei că sunt convenabile guvernării ...
motive nu există. De ce acest lucru se întâmplă? S-a constatat cel puțin de către Comisia Internațională a Juriștilor că în justiția din Republica Moldova predomină frica. Exact așa ca și la multe autorități publice. Această frică le impune judecătorilor, implicit, să adopte hotărâri care cred ei că sunt convenabile guvernării. Și în mod surprinzător, toate persoanele care au fost vocale cumva sau au întreprind acțiuni la limită împotriva reprezentanților autorităților sfârșesc nu chiar bine în justiție.”
Europa Liberă: Când se vorbește de volumul prea mare de lucru, care reduce din calitatea examinării dosarelor ce trebuie să se înțeleagă? Că judecătorii sunt suprasolicitați?
Vlad Gribincea: „Este adevărat că nu doar frica este unul dintre factorii care cred eu influențează nemotivarea arestărilor. Judecătorii care examinează arestările sunt o categorie specială de judecători. Sunt judecătorii desemnați doar pentru a verifica legalitatea activității procurorilor în cadrul dosarelor penale. Acești judecători sunt până la 50 la număr și ei erau 50 încă cu zece ani în urmă. Din 2006 până în 2018 volumul de muncă efectiv al acestor judecători a crescut cu 250%, iar numărul lor nu s-a schimbat. Ceea ce îi constrânge pe ei încă mai mult ca să examineze cât mai mult aceste cereri, fiindcă ei au un termen limită destul de scurt pentru a lua o decizie pe aresturi, pe interceptări, percheziții. Intuim noi că volumul mare de asemenea este unul din considerentele ce nu le permit judecătorilor să-și motiveze hotărârile.”
Europa Liberă: CRJM îndeamnă Consiliul de Miniștri al CE să solicite autorităților moldovene ca orice persoană reținută sau arestată cu încălcarea art. 5 CEDO să poată solicita despăgubiri, indiferent de hotărârea pronunțată asupra fondului acuzațiilor aduse împotriva sa... Până acum n-a existat această posibilitate?
Vlad Gribincea: „Ea nici acum nu există. În Republica Moldova, persoana poate cere compensații pentru că a fost arestată ilegal doar dacă a fost achitată și doar după ce a fost achitată. Consiliul Europei spune că nu trebuie condiționată obținerea compensațiilor de achitare.
Arestarea și vinovăția sunt două lucruri totalmente diferite...
Persoana poate fi vinovată ipotetic, dar în pofida acestui lucru pot să nu existe probe pentru arestare. Fiindcă arestarea și vinovăția sunt două lucruri totalmente diferite. Chiar dacă există motive de condamnare, dar nu există motive de arestare, persoana trebuie să obțină compensație. În Republica Moldova, la moment, aceste lucruri nu sunt și cu doi ani în urmă Comitetul de Miniștri a recomandat același lucru: să modifice legislația și să asigure că orice persoană arestată sau reținută ilegal are dreptul să obțină compensații pentru această încălcare.”
Europa Liberă: De ce măsurile preventive alternative arestului sunt utilizate mai puțin?
Vlad Gribincea: „E interesantă întrebare. Abordarea generală la nivel internațional e următoarea: dacă nu poți să motivezi arestarea, trebuie să aplici alte măsuri, non-privative de libertate. Cel puțin în Republica Moldova, multe închisori sunt supra-aglomerate, cu condiții proaste de detenție. Și atunci întrebarea este: dacă ai condiții proaste de detenție, ai supra-aglomerație, n-ai motive de arest - de ce arestezi? Răspunsul este simplu: dacă nu poți să deții persoanele
În Republica Moldova, am constatat că măsurile alternative arestului sunt aplicate extrem de rar...
în condiții bune, trebuie să oferi alternativă arestului. Sunt brățări electronice de monitorizare, este arest la domiciliu, este control judiciar, o sumedenie de alte măsuri. În Republica Moldova, am constatat că aceste măsuri alternative arestului sunt aplicate extrem de rar. A constatat de fapt în 2018 și Consiliul Superior al Magistraturii însăși.”
Europa Liberă: Să auzim acum și vocea acuzatorilor, argumentele procurorilor care invocă o altă realitate... Se face referire, de exemplu, la faptul că pentru 2018 statisticile arată o micșorare a numărului persoanelor reţinute cu aproape 24%; a demersurilor de arestare preventivă cu aproape 32%, iar a persoanelor reținute care au fost arestate preventiv cu peste 34 la sută...
Vlad Gribincea: „Este adevărat, dar trebuie să raportăm acest lucru și la populația penitenciarelor. Toată populația penitenciarelor a scăzut. Adică, a fost un trend general pe toate categoriile. Iar dacă calculăm, dacă comparăm numărul persoanelor arestate la numărul persoanelor deținute per sistem (în penitenciar stau și persoane condamnate, și persoane arestate), păi numărul persoanelor arestate comparativ cu anii precedenți a crescut. Da, a scăzut numărul arestaților, dar a scăzut în genere numărul persoanelor deținute. Asta e unu. Și doi, scăderea numărului arestărilor nu se datorează atitudinii procurorilor, ci unei modificări legislative din 2018, care a scos o categorie mare de acuzații, care a interzis arestarea unui număr mare de persoane.
Dacă până în anul 2018 se putea aresta orice persoană suspectată de comiterea unei infracțiuni pentru care poate fi condamnată cu cel puțin un an de închisoare, în 2018 acest nivel minim a fost ridicat la trei ani de închisoare. Pentru un număr mare de infracțiuni pur și simplu nu mai poți aresta. Cred că asta a fost explicația principală de ce numărul persoanelor arestate a scăzut.
În Republica Moldova se dețin în penitenciare de două ori mai mulți oameni decât media europeană...
mai este încă o chestie. Noi ne-am uitat peste datele statistice câte persoane sunt deținute în Republica Moldova, raportat la populația țării, în comparație cu alte țări. Am constata că în Republica Moldova, populația penitenciară este extrem de înaltă.
În Republica Moldova se dețin în penitenciare de două ori mai mulți oameni decât media europeană, iar la acest capitol Republica Moldova se află pe locul cinci între cele 47 de țări-membre ale Consiliului Europei. Acest indicator nu poate vorbi nicidecum de îmbunătățirea fenomenului.”