Cunoaștem din cărți de memorii și filme vechiul truc al balerinelor, care își hărțuiesc rivalele din teatru turnându-le, înainte de spectacol, sticlă pisată în papuci. Poante, așa se numesc încălțările care le ajută pe balerine să danseze în vârful degetelor. E cruzime distilată să îi pui unei balerine cioburi de sticlă în poante. După care să mai și faci poante, zâmbindu-i celei care are fața crispată de durere. Să o îndemni să sară cât mai sus, ca să-și demonstreze talentul în toată splendoarea. Iar atunci când papucii balerinei hărțuite se umplu de sânge, să tragi pe față masca unei compătimiri profunde și să-i ceri publicului clemență, îngăduire. Deh! Accident de muncă. Neîndemînare. Lipsă de experiență. Poate chiar impostură. Sau, de ce nu? - prefăcătorie premeditată. Conspirație. Ca să aducă prejudiciii trupei, teatrului în ansamblu.
Prin urmare, răul cu binele lui. Să rămână în scenă acei care știu să danseze. Care au demonstrate acest lucru cu prisosință. Cortina cade.
Aplauze?