Zmeura, coacăza, agrișul, mura sau căpșuna sunt doar câteva dintre pomușoarele de sezon din Republica Moldova. Aceste fructe, în plin sezon, sunt un pariu câștigător pentru producătorii locali. De la an la an, suprafețele cu asemenea arbuști continuă să se extindă pe teritoriul țării, fie cu bani personali, fie prin diverse proiecte ale partenerilor externi de dezvoltare.
Your browser doesn’t support HTML5
Zmeura, coacăza, agrișul, mura...
În urmă cu trei ani, în satul Elizavetovca din raionul Dondușeni, doi prieteni și-au investit economiile în plantarea cu zmeură a unei suprafețe de 25 de ari în grădina unuia dintre ei. Peste un an, prima roadă a fost de mai bine de o tonă de zmeură, așa că și-au pus în aplicare un plan de extindere. Anul acesta, numai de la începutul sezonului, plantația întinsă deja pe un hectar le-a adus mai mult decât prima recoltă, deși urmează alte încă vreo trei săptămâni de cules zmeură, spune Alexandr Rusnac, unul dintre cei doi antreprenori aflați la început de cale. Potrivit lui, roada e bogată anul acesta, însă trebuie livrată imediat, deoarece riscul este mare – se alterează rapid.
„Pe piața internă suntem lăsați singuri cu angrosițtii, care stabilesc prețurile. Ei profită de faptul că zmeura este un produs pe care dacă l-ai cules astăzi, mâine cel târziu trebuie să-l livrezi. Când intermediarii îmi propun un preț de 15 lei pentru un kilogram, eu consider că asta este neserios. În piețele din Bălți, zmeura este vândută cu 30 de lei kilogramul, în Chișinău - 40-45 de lei. Reiese că angrosiștii câștigă mai mult decât producătorii. Noi avem cheltuieli mari. Zilnic pentru culesul roadei e nevoie de cel puțin 15 muncitori și găsim cu greu brațe de muncă. În plus, zmeura nu crește așa pur și simplu în voia ei. Planta necesită o îngrijire corectă pentru a avea parte de un rod bogat, ceea ce înseamnă și alte cheltuieli. Mulți producători se confruntă cu aceeași situație și îi văd cum încep deja să lase mâinile în jos”.
De altfel, printr-o experiență similară a trecut și familia Grosu din Chișinău, care, în 2015, a pornit o afacere pe cont propriu, dintr-un hobby. La aproape patru ani distanță, familia de antreprenori a ajuns să cultive și să distribuie mure pe piața locală de pe o plantație de 12 hectare, fiind situată în împrejurimile Holercani-ului, nu departe de Nistru. Solul trebuie să corespundă cultivării acestui soi de pomușoare, ne spune Corina Grosu, fiica proprietarului.
„Cu angrosiștii am avut o încercare eșuată și am decis să mergem pe retail. Facem oferte comerciale, semnăm contracte și la timp distribuim distribuția. Sperăm mult ca anul viitor să avem un punct comercial al nostru. Roada este în crește anul acesta. Prima roadă de Tayberry, altoi cu zmeura, a mers foarte bine. Acum se coace soiul de mură mai mare, mura curată. În timpul sezonului concurența externă e mai mică, nu este atât de accentuată ca iarna când consumatorii recurg la mure de import. Sperăm mult să ne echipăm cu sisteme de refrigerare și să fim prezenți pe piață întregul an. În prezent lucrăm la studiul condițiilor de export”.
Același succes, precum zmeura sau murele, nu îl au în acest coacăzele. În raionul Telenești, culturile au fost afectate atât de vremea rece din primăvară, dar și de dăunători, spune Valerian Malai din satul Negureni. Afacerea a pornit-o cu mai bine de 20 de ani de în urmă dintr-o pasiune de a crește diverse pomușoare – agriș, mure, căpșuni sau zmeură. Este proprietarul unei plantații de 10 hectare, dotată cu sistem de irigare. Asemenea culturi nu rezistă fără apă mai mult de trei săptămâni, spune Valerian Malai.
„Fiecare hectar trebuie să dea 10-13 tone de pomușoare. Și agrișele dau mult la hectar, dar nu avem condițiile toate necesare. Nu avem sprijin, susținere. Eu m-am dus să iau un credit. Dar ce vârstă aveți? Eu am 68 de ani. Nu, ne scuzați, la așa oameni noi nu dăm. Nu vor, că eu sunt bătrân și se tem că am să mor. Asta-i problemă serioasă. Eu trebuie să mă gândesc de unde să iau 40.000 - 50.000 de lei pe lună să plătesc la lucrători. Lucrătorii cer 200 de lei pe zi și nu-i găsești. Bursa muncii oferă oamenilor sănătoși 2.000 de lei pe lună. Așa că ei stau în bar. Nu vor să lucreze. Eu aduc muncitori din alte sate, mai îndepărtate, în fiecare zi cu microbuzul. Dar acum e vremea de strâns. Eu la Anul nou și la Sfântul Vasile, când e frig, nu-l mai chem la strâns pomușoare”.
Iar șirul dificultăților cu care se confruntă producătorii mici și mijlocii de pomușoare din Republica Moldova ar putea continua. Cert este, spun ei la unison, le-ar eficientiza munca asocierea mai multor antreprenori. Deocamdată există numai două asociații de profil, fiecare reunind în jur de 80 de producători, în condițiile în care cifra totală ar fi de aproape 700, iar suprafețele de pomușoare constituie în jur de 4.000 hectare, înregistrate anul trecut.