În fiecare duminică la Europa Liberă: Punct și de la capăt

De ce trag clopotele, Mitică? Ce întrebare ingenioasă și cât de bine arată răspunsul, mai cu seamă cum pot oamenii să înțeleagă în mod diferit același lucru și cât de simple sunt răspunsurile pentru întrebări sofisticate. Chiar atunci când ne întrebăm: De ce, oare, există eurosceptici și eurooptimiști? De ce sunt atât de îndărătnici europesimiștii, având în față un spațiu european mult mai prosper decât alte regiuni din lume? După alegerile parlamentare, iarăși ne întrebăm: Ce fel de Europă se vede acolo, la capătul tunelului? Încotro se îndreaptă Republica Moldova, dacă cumva nu-i trece? Pentru că în Republica Moldova procesele sunt atât de incerte, așa cum nu avem o guvernare, nici nu putem să spunem încotro o să se îndrepte locomotiva guvernării și Republica Moldova după ea. Dar suntem obligați să vedem ce se întâmplă acasă și acolo, în Europa. Și am invitat în studioul Europei Libere doi cunoscători ai acestor procese. Cine altul, dacă nu Dan Alexe, corespondentul nostru de la Bruxelles, și Véronique North-Minca, care a fost în Ambasada Franței în Republica Moldova, acum a revenit acasă, în Franța. Trebuie să precizez: ambii au fost invitați la o nouă ședință în cadrul proiectului „Antinostalgia”, ședință pe care am avut-o la Hâncești și acolo am discutat tocmai cu ei pe post de experți despre trecutul mai îndepărtat, mai recent. În termenii ăștia, în termenii antinostalgici, ne întrebam împreună cu ei, ca să răspundă publicului: Când a fost mai bine, dacă a fost mai bine înainte? Și de aici pornind, am să vă întreb, dle Dan Alexe, dacă nu cumva starea asta de căutare a identității europene face rău Republicii Moldova, celor care apără cauza proeuropeană, pentru că ei, spunând: „Dlor, haideți în Europa”, adversarii cursului european spunând: „Unde? În care Europă – cea care are Brexit, are extremiști, pune zăgazuri în fața migranților, unii, dimpotrivă?”. Ce-i de făcut în situația asta în care eurooptimiștii, de fapt, stau pe un teren șubred?