În Paradisul ruinat al muncitorilor sovietici
Un cuplu stă în fața așa-numitului cămin „Paris” pentru muncitorii fabricii textile Proletarka din orașul rus Tver, la 200 de kilometri nord-vest de Moscova.
În perioada de glorie, Proletarka era o comunitate autonomă cu magazine, bibliotecă, spital, două piscine, un teatru și chiar un observator.
Pentru a scăpa de locuințele strâmte și dărăpănate, copiii se joacă pe holurile lungi ale blocului.
O femeie gătește într-o bucătărie comună. La fel ca o mare parte din locuințele comunale pe care sovieticii le-au înființat în toată Rusia, Proletarka s-a îndepărtat tot mai mult de imaginea de paradis al muncitorilor după prăbușirea URSS, în 1991.
O fată trece prin fața unei bucătării comune. La sfârșitul anilor 1990, filatura se închise - incapabilă să concureze cu importurile din China - și Proletarka a căzut în paragină.
Zinaida Ibragimova, o locatară de 69 de ani, își amintește că a ajuns la complex în urmă cu 50 de ani , când a venit să lucreze la ferma colectivă din regiunea Urali. Coborând din autobuz, a fost uimită de splendoarea fațadelor din cărămidă roșie.
O fată stă pe un hol comun. În timp ce Proletarka se evidențiază prin trecuta și ruinata sa măreție, condițiile de viață de aici nu sunt de fel neobișnuite în Rusia, unde mulți locuiesc încă în clădiri care nu au mai fost de multă vreme renovate și care ar trebui să fie demolate.
Copii jucându-se într-un cămin al filaturii de bumbac Proletarka. Statisticile oficiale diferă, dar, conform cifrelor furnizate de Ministerul Locuințelor ziarului Vedomosti, nu mai puțin de o treime din locuințele rusești au nevoie să treacă prin reparații majore până în 2045.
Oameni de-ai locului trecând pe lângă una dintre clădirile căminului. Soluționarea crizei locuințelor a fost unul dintre punctele centrale ale mult-trâmbițatului proiect național cu care Vladimir Putin a recâștigat președinția. El promitea bani de la buget pentru a construi până în 2024 încă 120 de milioane de metri pătrați de locuințe. Oamenii care locuiesc în Proletarka spun că la ei nu a ajuns nimic din banii promisi.
Vladimir Mogilnikov, 62 de ani, își spală mâinile în baia comună. „Aici stau claie peste grămadă sute de oameni, adesea câte cinci într-o cameră cu pereți mucegăiți și țevi ruginite, care scurg”, spune el.
În fața bucătăriei comune.
Toaletele sunt la comun, separate de perdele subțiri de duș și cu tavanul negre de mucegai.
Un hol comun a fost transformat în spațiu de locuit.
Vladimir Mogilnikov stă pe scara căminului.
O femeie trece pe lângă una dintre clădirile căminului. Cândva a fost propus și adoptat un plan ambițios de refacere a zonei extins pe 10 ani, dar nu a fost niciodată pus în aplicare, deoarece ar fi costat de două ori mai mult decât întregul buget anual al orașului Tver.