Închisorile: o modalitate de a-i face pe cei răi și mai răi

Secțiunea despre Moldova a raportului SUA despre drepturile omului în lume în anul 2020, făcut public săptămâna aceasta, vorbește pe larg despre tortură și tratamente inumane în închisorile din Transnistria.

Închisorile: o modalitate de a-i face pe cei răi și mai răi

Despre condițiile de detenție în închisorile țărilor membre redactează și Consiliul Europei un raport anual.

Moldova, România: în media „populației carcerale” europene

În general, în aceste rapoarte Moldova și România se arată a se situa în media „populației carcerale” din Europa. An după an, în clasamentul făcut de Consiliul Europei, în frunte se află Rusia, iar la coadă Islanda.

Moldova a fost deja semnalată, în 2012, de pildă în legătură cu anumite tratamente degradante la care ar fi supuși deținuții. Remarcile au fost reluate în raportul din 2017.
În 2011, iarăși, Consiliul Europei mai criticase Moldova pentru brutalitatea poliției, torturile constatate deseori în timpul interogatoriilor și folosirea sistematică a cătușele la arestări.

Atunci când se consideră cifrele absolute, însă, Moldova și România se situează in categoria de mijloc a frecvenței carcerale. Luând drept criteriu numărul de deținuți in închisori la fiecare 100.000 de locuitori se constata diferențe extreme de la un capăt la altul al țărilor Consiliului Europei (Consiliul Europei are 47 de țări membre, inclusiv Rusia si Turcia). Campioana absolută este Rusia, cu aproape 600 de deținuți la fiecare 100.000 de locuitori. Țara cu cei mai putini deținuți este Islanda, cu mai puțin de 50 la 100.000.

În cazul Moldovei, cu 220 de deținuți la suta de mii de locuitori (față de media europeană de 115) trebuie precizat că anchetele și statisticile Consiliului Europei privesc doar închisorile din Moldova propriu-zisă, nu și pe cele din Transnistria. Acolo situația este total diferită, pentru că dacă în Moldova numărul deținuților rămâne în media europeană, în Transnistria el este aproape de cel din Rusia, fiind de 508 deținuți la 100.000 de locuitori.

Rusia este de altfel un caz aparte in chestiunea sistemului penitenciar, în măsura în care cei un milion și jumătate de deținuți ruși - cifră depășită doar de Statele Unite și China - se află în majoritate nu în închisori --numărul închisorilor propriu-zise fiind de fapt mic în Rusia - ci în lagăre de muncă forțată.

Rata sinuciderilor

Rata sinuciderilor reprezintă, peste tot, cam un sfert din totalul morților in închisoare. La fel, media europeană a cheltuielilor pe cap de deținut și pe zi este de 50 euro, însă asta variază, desigur, enorm de la o țară la alta.

In ciuda crizei economice actuale, sectorul construirii inchisorilor pare, însă, a fi in plina expansiune. In Marea Britanie, de pildă, guvernul urmăreste extinderea rețelei de penitenciare, având in vedere si avantajele economice pe care le-ar aduce activitatea de constructii din acest sector.

Aglomerația din penitenciare

Aglomerația în penitenciare este atât de mare în Belgia, încât guvernul a decis să închirieze permanent spațiu in inchisori olandeze, unde multe celule sunt goale. Aproape 10.000 de detinuti se îngrămădesc in inchisorile belgiene pe 8.400 de paturi. Guvernul cauta, asadar, ca prin construirea de noi inchisori sa ajunga la un total de 10.000 de paturi. Belgia a propus sa inchirieze 300 de celule in Olanda. Scoția închiriază deja celule in penitenciarele olandeze. Olanda a oferit Belgiei spațiu pe câteva din închisorile sale plutitoare, amenajate pe vapoare speciale.

Observatorul International al Inchisorilor, o organizatie creata in 1990, care militeaza pentru respectarea drepturilor deținuților si care publica periodic rapoarte si studii despre conditiile de detentie in inchisorile lumii, remarca recent ca, daca este adevarat ca prin construirea de noi inchisori s-ar ajunge teoretic la o descongestionare a penitenciarelor suprapopulate, in schimb obsesia securitară pare sa le creeze detinutilor care vor fi transferati in noile închisori condiții de detenție mult mai dure decât in închisorile îmbătrânite de astăzi, in special in ceea ce privește posibilitatea de a se deplasa in interiorul penitenciarului.

Construirea de penitenciare pare sa fi devenit un sector prolific într-asa măsură încât recent s-a aflat ca unele bănci elvețiene își sfătuiesc clienții înstăriți sa investească in închisori din SUA, acesta fiind - asigură ei - un domeniu care in mod sigur nu va fi afectat de criză.

Camus și esența închisorii

Albert Camus

In Străinul lui Camus, naratorul povestește cum, atunci când a fost dus pentru prima oară la închisoare, a găsit revoltător că i s-au confiscat țigările. "În celulă, am cerut să-mi fie date înapoi, dar mi s-a spus că e interzis. Atâta nedreptate m-a deprimat foarte tare. In primele zile am supt aşchii smulse din lemnul patului. Nu puteam pricepe de ce refuzau să-mi dea țigările, ca doar nu făceam rău nimănui. Apoi am înțeles că asta era parte din pedeapsă. Când am înțeles, însă, mă obișnuisem fără țigări, așa că privarea de ele n-a mai fost o pedeapsă."

****

După ce a pierdut mai multe dosare la Curtea Europeană pentru condiţii degradante în penitenciare, Republica Moldova continuă să înregistreze restanţe în ce privește respectarea drepturilor persoanelor aflate în detenție. Penitenciarele rămân a fi supraaglomerate. Persistă tortura şi relele tratamentele, condițiile de detenție sunt inumane, iar dreptul la sănătate este practic inexistent în penitenciare, constată Departamentul de Stat al SUA în raportul său anual privind respectarea drepturilor omului. Se menține în continuare impunitatea, adică scutirea de pedeapsă pentru tortură, numărul de urmăriri penale inițiate fiind sub cel al plângerilor depuse.

Raportul face referință şi la concluziile Comitetului pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei al cărui experţi au vizitat în 2020 mai multe penitenciare din Moldova, constatând, între altele, o lipsă acută de gardieni în închisori şi prezența unor ierarhii informale a deținuților ale căror fruntaşi au mai multă influenţă decât autoritățile din sistemul penitenciar. Existenţa acestor ierarhii încurajează violenţa între deținuți și pune în pericol viaţa persoanelor excluse din ele urmare a agresării şi umilirii. Comitetul pentru Prevenirea Torturii constată că deținuții supuşi violenței, nu raportează aceste situaţii, din cauza fricii, a intimidării, dar şi pentru că ei nu au încredere în capacitatea personalului închisorii de a le garanta siguranţa.

Şi mai precară este situaţia în închisorile din regiunea transnistreană, unde maltratarea deținuților rămâne o problemă majoră, cazurile de tortură, tratament inuman și degradant nu sunt anchetate, iar deținuții au acces restricționat la mecanisme de depunere a plângerilor și contestărilor. Administrația de la Tiraspol refuză constant o evaluare independentă a condițiilor de detenție în penitenciare, restricționând accesul inclusiv al avocatului poporului.

Asociaţia Promo-LEX care apără persoane deţinute în regiunea transnistreană a publicat recent, în contextul Săptămânii Globale Împotriva Torturii, mărturia unui fost deţinut într-un penitenciar din Tiraspol care, eliberat în urmă cu un an, a părăsit imediat regiunea:

„Eram 8 deţinuţi într-o cameră de 2 pe 5 metri cu paturi în două nivele. Aveam doar o fereastră mică. Mâncarea era insuportabilă, doar apă şi terci. Serviciile medicale aproape că nu se acordau. Ne prescriau medicamente pe care rudele să le procure pentru că nu le aveau. În caz de febră sau tuse se dădea doar aspirină.”

Pavel Cazacu de la Asociaţia Promo-LEX constată că rata de încarcerare în regiunea transnistreană este foarte înaltă, de trei ori mai mare decât pe malul drept al Nistrului şi de cinci ori mai mare decât media europeană.

„Problema acestor locuri de detenţie este, pe de o parte, aplicarea excesivă a arestului preventiv, şi respectiv numărul mare de deţinuţi, iar, pe de altă parte, condiţiile inumane şi degradante de detenție. Până în prezent Curtea Europeană a pronunţat 17 hotărâri în 37 de cazuri în care a constat violarea art. 3 şi anume dreptul de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente. Curtea a constat inclusiv aplicarea torturii, condiţiile materiale proaste de detenţie şi lipsa asistenţei materiale calificate.”

Fiecare a patra condamnare a R. Moldova la CEDO e pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente.