Între furia naturii și cruzimea umană

Nebunia, dezmățul, crimele pe care le săvârșește omul, spun cărțile vechi, provoacă dezastrele naturale, ele ar fi pedeapsa divină pentru viciile și infamiile muritorilor.

Se poate specula mult pe această temă. Când s-a declanșat pandemia, acum trei ani, au explodat teoriile conspirației: că a fost o diversiune a guvernului chinez împotriva Occidentului sau că virusul a fost scăpat din greșeală din laborator, sau că „oculta mondială” a lansat arma secretă SARS-CoV-2 pentru a avea pretextul fabricării unui vaccin antiviral cu microcip, care odată introdus în corpul bolnavului îi moleșește voința până îl transformă într-o unealtă docilă, incapabilă să raționeze de sine stătător și să ia decizii pe cont propriu.

A fost însă și interpretarea mistică, vaticinară, potrivit căreia pandemia a fost un avertisment, de parcă cineva ar fi tras de faimoasa manetă roșie din trenurile de odinioară, prevăzută pentru situații de urgență, pentru a opri umanitatea din alergarea-i bezmetică, irațională, spre autodistrugere... Națiunile ar fi trebuit să-și facă un examen de conștiință, să se concentreze pe salvarea naturii, a echilibrului ecologic, or poluarea, defrișările agresive, micșorarea resurselor de apă și hrană sunt dovezi greu de contestat ale fazei critice în care ne aflăm.

Molimele, dezastrele naturale nu ne învață nimic

Privind imaginile terifiante ale clădirilor din orașele turcești și siriene dărâmate de cutremur, te izbește similitudinea ororii. Exact la fel arată localitățile ucrainene distruse de armata rusă: blocuri de locuit în care fremăta viața, terenuri de joacă pentru copii altă dată animate, stații auto, școli, cafenele, instituții publice... – toate transformate în grămezi de ruine.

Dacă în cazul dezastrelor naturale acționează forțe iraționale („pozitivist”, vorbind), în cazul unui război declanșat de oameni, vorbim de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, explicația stă în perpetuarea unui regim politic dictatorial care, după ce a lichidat drepturile și libertățile propriilor cetățeni, a atacat mișelește o țară doar pentru că aceasta refuză sclavia, o țară cu aspirații de libertate și integrare euroatlantică.

Rușilor, cei care-și fac concediile luxoase pe litoralul turc, distrugerile apocaliptice provocate de cutremur ar trebui, în mod normal, să le trezească măcar un dram de empatie. Și, într-adevăr, Putin a transmis un mesaj președintelui turc: „Vă rog să acceptați profundele mele condoleanțe cu privire la numeroasele victime umane și la distrugerile pe scară largă cauzate de un cutremur puternic în țara dumneavoastră”.

Ipocrizie à la russe

Moscova se declară gata să trimită echipe de salvatori în zonele sinistrate. Are o mare compasiune pentru victimele cutremurului, în timp ce comite crime de război în Ucraina, calificate deja ca genocid, trage cu rachete asupra orașelor ucrainene și nu are pic de milă pentru populația civilă.

Te pomenești că impresionați de imaginile sfâșietoare ale părinților care-și caută copiii pe sub dărâmături, în Turcia și Siria (țară pe care de asemenea au tocat-o în raiduri aeriene, servind regimul Assad), conducătorii de la Moscova se vor hotărî să oprească războiul din Ucraina, să renunțe la ofensiva pe care o pregătesc – spun surse occidentale și ucrainene –, chiar în luna februarie, pentru a marca un an de la „operațiunea de denazificare”.

Slabă speranță. De fapt, niciuna. De Crăciunul pe stil nou, rușii au tras asupra orașelor ucrainene – nu uităm carnagiul din piața de legume din Herson, unde au murit oameni veniți după cumpărături de sărbători. Două săptămâni mai târziu, patriarhul Kiril cerea un armistițiu de Crăciunul pe stil vechi, doar pentru a-i oferi lui Putin un răgaz ca să-și regrupeze forțele.

Nimeni nu-i crede pe ruși

Moldova și România resimt cu acuitate tragedia popoarelor turc și sirian. Suntem și noi într-o zonă de activitate seismică ridicată. Avem încă memoria cutremurului devastator din 4 martie 1977, distrugerile din București, numele marilor personalități culturale dispărute atunci. Există și mărturii ale dezastrelor mai vechi. Colegii-istorici de la Arhiva Națională din Chișinău au pus zilele acestea pe net imagini fotografice cu cutremurul din noiembrie 1940. Între Prut și Nistru cataclismul natural s-a suprapus peste cataclismul politic: Basarabia se afla de câteva luni sub ocupație stalinistă.

România și Moldova au trimis echipe de salvatori în Turcia, alăturându-se marelui efort internațional de ajutorare. Cutremurele de pământ din 6 februarie 2023, care s-au produs geografic destul de aproape de noi, sunt un semnal de alarmă pentru autorități și pentru opinia publică. Un sinistru major ne poate lovi oricând, afirmă experții, e nevoie de cartografierea zonelor vulnerabile, de atragerea de fonduri și planificarea unor lucrări de consolidare a clădirilor vechi, cu fundații șubrede.

Din nefericire, avem în preajma noastră o putere barbară, hămesită de vieți omenești și de teritorii străine, care ar vrea să ducă Europa și globul într-un nou Ev Mediu al groazei și terorii. Atâta timp cât agresivitatea Rusiei nu a fost zăgăzuită, mare parte din resursele lumii libere vor fi concentrate pentru a face față crizei de securitate și problemelor economice derivate din război, iar dezastrele naturale își vor păstra întregul potențial devastator.

Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.