Așadar, ceea ce în urmă cu câteva luni părea de neconceput a devenit realitate: Viorica Dăncilă este candidatul social-democraților la alegerile prezidențiale. Ajunsă, după intrarea lui Liviu Dragnea la închisoare, președinte al partidului, Dăncilă a avut culoarul liber, deoarece e în tradiția PSD-ului ca liderul partidului să fie și candidatul la președinție. Cariera politică de până acum a dnei Dăncilă e un șir de întâmplări fericite, aproape miraculoase. Partidul a trimis-o în Parlamentul European, unde a stat nouă ani fără să se remarce prin ceva cât de cât notabil. Dragnea a chemat-o la București și a făcut-o prim-ministru, întrucât avea nevoie de un om de paie în fruntea guvernului. După condamnarea lui Dragnea, ca să nu piardă guvernarea, partidul a instalat-o pe locul rămas liber. După care, nominalizarea pentru prezidențiale a venit în mod firesc.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
Faptul că era marioneta lui Dragnea nu e o invenție a jurnaliștilor sau a adversarilor politici. Viorica Dăncilă însăși a declarat dăunezi, într-un
Că era marioneta lui Dragnea nu e o invenție a jurnaliștilor sau a adversarilor politici ...
acces de sinceritate, că în calitate de premier nu avea nici cea mai mică marjă de manevră și că executa fidel ordinele lui Dragnea. O asemenea mărturisire ar trebui, în mod normal, să marcheze sfârșitul carierei politice a lui Dăncilă. Nu se întâmplă așa, după cum nu pare să conteze că premierul României a fost și este subiect al publicațiilor de satiră, țintă a ironiilor pe internet, protagonist al bancurilor care circulă din gură în gură, precum odinioară legendarul Bulă. Nimic nu a zdruncinat încrederea mai-marilor partidului care, cu două excepții, au votat pentru investirea dnei Dăncilă drept candidat la alegerile din noiembrie.
Sunt oare jocurile făcute de pe acum, încât vom avea o finală Iohannis-Barna, adică o finală a candidaților partidelor de dreapta și de centru-dreapta ? Cei care se grăbesc să vadă PSD-ul aruncat la periferia vieții politice ar trebui să fie mai rezervați. E ușor să ne imaginăm cum va arăta campania Vioricăi Dăncilă: se va prezenta drept persoana capabilă să înlătura „ura” și „dezbinarea” dintre români, se va auto-victimiza de fiecare dată când contracandidații o vor ataca, va adopta, ca șef al guvernului, o serie întreagă de măsuri populiste prin care să mobilizeze electoratul pesedist. Pe de altă parte, nu putem ști dacă participarea la vot va fi la fel de ridicată ca în 2014 sau ca la recentele europarlamentare. Așa că euforia unora e neavenită. Candidatura Vioricăi Dăncilă este, ținând cont de caracteristicele personajului, ridicolă. Dar dacă dna Dăncilă va trece în turul doi ridicolul se va transforma în penibil.