În toată Europa de Sud catolică, din Portugalia pînă în Italia, procesiunile de Paște sînt vii și tulburătoare.
Un oraș se desprinde de viața comună și devine o enormă adunare umană, tăcută și fidelă unei trăiri adînci. În prima zi, Patimile lui Isus sînt reproduse în mijlocul străzii de oameni ai locului, pătrunși de un fior cunoscut numai artiștilor și vizionarilor.
De pe margini mii și zeci de mii de oameni care au lăsat orice altceva deoparte, privesc zguduiți și plâng cu gândul la cine știe ce păcate și suferințe vechi.
A doua zi, toți urmează corpul lui Isus și străbat otașul într-o tăcere zdrobititoare. O mulțime felurită de tineri și bătrîni, în costume de doliu sau în blugi, închiși la toți nasturii sau tatuați pînă la bărbie, se unesc și dovedesc un lucru puțin cunoscut și, astăzi, subestimat: că sînt împreună și știu de ce.
