Ca bună cruciada ce e, cruciada anti-plastic a trecut, imediat după naștere, în spectacol bigot și absurd. Plastic, e desigur, prea mult pe lume. Dar una e să îl strîngi și alta să îl interzici oriunde și sub orice formă.
Recordurile de fanatism și aberații anti-bun-simț curg. Parlamentul European a votat recent interzicerea tacîmurilor de plastic în școli și grădinițe. Interzis e și banalul pai de plastic. Paharele de plastic sau cu fibră de plastic au fost, deasemenea, afurisite.
Pentru a dovedi că e de partea bună a umanității, Parlamentul European a interzis paharele de plastic în instituție. Toată lumea umblă după cafea, cu cana, termosul, paharul de metal sau orice altă cavitate neplastidicată în mînă.
Anti-plasticismul a devenit un cult care asigură superioritatea morală. Pixurile, sticlele de apă minerală și telefoanele tremură în așteptarea sentinței.
Încolonarea în turme făcătoare de bine rămîne una din ocupațiile nepieritoare ale omului. În carne și oase, nu în plastic.
