Situația de pe front în Ucraina este foarte bine rezumată de La Repubblica, în Italia:
«Moscova testează superbomba UPAB-1500B în Ucraina, ca un avertisment pentru Kiev. Această bombă marchează un punct de cotitură în conflict. Rusia desfășoară și avioane de luptă noi, greu de detectat, în vreme ce SUA antrenează piloți ucraineni pe avioane F-16.»
Coșmarul demografic din Rusia va deveni și mai cumplit
Săptămânalul britanic The Economist oferă în ultimul său număr un studiu despre starea catastrofală a demografiei din Rusia, totul însoțit de cifre care se dovedesc dramatice.
Astfel, potrivit datelor din The Economist, speranța de viață pentru bărbații ruși tineri este acum la fel de scăzută ca pentru bărbați în Haiti – și mai mică decât în Bangladesh. Populația generală este în scădere. Potrivit estimărilor, pandemia de Covid-19 a avut o rată de mortalitate mai mare în Rusia decât în aproape orice altă țară de pe planetă. Dacă adăugăm la asta efectele războiului – atât zecile de mii de oameni uciși în Ucraina, cât și sutele de mii care au fugit în exil – tabloul populației ruse arată cumplit de distorsionat. Femeile depășesc acum numărul bărbaților în Rusia cu câteva milioane, de exemplu.
Pentru vitalitatea pe termen lung a Rusiei, acest lucru contează enorm. Alte țări, cum ar fi Japonia, au înregistrat o scădere a ratei fertilității sau a masei populației, dar au gestionat bine regresul. Însă pierderea bruscă a tinerilor, în special a celor cu studii superioare, este extrem de dureroasă pentru o economie. The Economist scrie că acest lucru evidențiază din nou cât de puțin îi pasă lui Vladimir Putin de soarta propriului său popor. Indiferent ce îl motivează – poate un sentiment înșelător al locului său în istoria Rusiei – preocuparea lui nu este bunăstarea rușilor de rând.
În interiorul mașinăriei de război a Chinei
Atât The Economist cât și La Repubblica mai scriu și despre noua strategie a Partidului Comunist pentru economia Chinei, dar și despre noua strategie militară. Redeschiderea după Covid pune întrebarea cât de mult se poate detașa China de dependența sa de exporturile către Occident. Pe plan militar, prognoza este aceea a unei masive creșteri pentru 2023 a cheltuielilor militare.
La Londra, The Daily Telegraph oferă chiar o privire privilegiată și rară în interiorul mașinii de război a Chinei:
«Pekinul, sprijinitor discret de multă vreme al Rusiei, examinează acum îndeaproape dacă ar trebui să își asume un rol mai activ – și să înceapă să trimită armatei aflate în dificultate a lui Vladimir Putin echipamentul de care aceasta are nevoie pentru o campanie mai susținută și mai distrugătoare împotriva ucrainenilor. O astfel de decizie ar putea modifica natura conflictului - și ar putea oferi militarilor chinezi un banc de testare crucial, iar asta chiar în vreme ce Pekinul evaluează toate strategiile legate de o eventuală invazie a Taiwanului.
Săptămâna trecută, SUA au avertizat China să nu înarmeze Rusia în războiul său împotriva Ucrainei.
Cu toate acestea, echipamente de navigație, piese de schimb și tehnologie de bruiaj și alte echipamente cu dublă utilizare au fost deja expediate din China în Rusia, cum a relatat Wall Street Journal, după consultarea datelor vamale rusești.
Mașinăria de război chineză se arată din ce în ce mai sofisticată, cu arme și tehnologie care rivalizează cu cele ale NATO», conchide The Daily Telegraph, la Londra.
Cât de bogată este familia regală britanică?
Același Daily Telegraph (ziar mai degrabă monarhist și pro-Brexit) mai scrie și că familia regală britanică reprezintă fațada publică a unui imperiu în valoare de 23 de miliarde de lire sterline… așa încât, întreabă The Telegraph, de ce se află banii mereu la rădăcina conflictelor dintre membrii Casei Windsor?
Odată cu știrea tot mai frecventă că regele Charles reduce costurile, membrii monarhiei ar putea fi nevoiți să se bazeze pe propriile lor milioane.
„Cât de bogată este familia regală?” insistă The Telegraph, care scrie că este dificil să ne facem o idee clară despre bogăția reală a Casei Windsor. Potrivit revistei Forbes, care calculează în permanență averea celor mai bogați oameni din lume, iar asta de mai bine de un secol încoace, familia regală „domnește peste un imperiu de 23 de miliarde de lire sterline care pompează sute de milioane de lire în economia Regatului Unit în fiecare an”.
Cele 7 cărți cele mai interzise pe planetă
Prin unele locuri, cel puțin. În final, secțiunea culturală a aceluiași Economist prezintă un scurt tur mondial al cărților interzise în secolul XXI.
Istoria cenzurii e veche: Ovidiu a fost exilat de Augustus într-un loc sumbru de la Marea Neagră. Ghidul său satiric de seducție, „Arta iubirii”, a fost interzis la Roma. În 1121, Pierre Abelard, cunoscut pentru scrierile sale despre logică și pasiunea pentru Héloïse, a fost forțat de biserica catolică să-și ardă propria sa carte. Și, probabil cel mai faimos exemplu modern de ură față de literatură: Iranul a cerut uciderea lui Salman Rushdie, autorul „Versetelor satanice”, în 1989. Pentru ceea ce a fost perceput ca blasfemie, romanul rămâne interzis în cel puțin o duzină de țări, din Senegal până în Singapore.
«Interzicerea cărților rămâne un instrument favorit al autocratului și al fundamentalistului, care se simt amândoi cu adevărat amenințați de ideile captivante pe care le poate conține literatura. În democrații, cărțile pot provoca un alt fel de panică. De la habotnici la zeloții progresiști, toți caută să cenzureze literatura despre care se tem că le-ar putea răsturna valorile. Interzicerea cărților care șochează, batjocoresc, ironizează sau emoționează dezvăluie multe despre o epocă.»
The Economist oferă astfel câte o scurtă prezentare a celor 7 cărți printre cele mai interzise de pe planetă.
Indicație: una dintre acestea este un roman al autoarei americane Toni Morrison; o alta este un roman al scriitorului uzbec Hamid Ismailov, Dansul Diavolului. Hamid Ismailov a fost forțat să părăsească Uzbekistanul (unde cărțile lui rămân interzise) în 1992, acuzat de guvernul de atunci de… „inacceptabile tendințe democratice”.
