Rusia și China au figurat în vârful agendei întâlnirii virtuale a miniștrilor de externe și ai apărării din cele 30 de țări ale NATO, care au discutat marți, 1 iunie, detaliile summitului Alianței ce se va ține peste două săptămâni la Bruxelles.
Imediat după reuniunea la cel mai înalt nivel a NATO, va avea loc și întâlnirea lui Joe Biden cu Vladimir Putin, pe 16 iunie, la Geneva, după ce Biden va fi participat la summitul G-7 în Anglia (11-13 iunie) și la reuniunea la vârf anuală a NATO, de la Bruxelles (14 iunie).
Un adevărat maraton pentru Biden, așadar, în primul său turneu peste ocean de când e președinte. (În schimb, dat fiind că Biden se află oricum în Bruxelles pe 14 iunie, nu e limpede când ar putea avea loc summitul SUA-UE, primul de acest tip din 2014.)
La summitul NATO din 14 iunie, Biden va da asigurări aliaților că perioada neîncrederii și a incertitudinii din vremea lui Donald Trump s-a încheiat și că Washingtonul este din nou cu totul de partea europenilor.
Principalele teme, în afară de „Agenda 2030” a NATO, sunt aceleași care vor fi discutate în timpul summitului viitor: retragerea din Afganistan, chestiunea Rusiei și „Zidul Chinezesc”. Rusia, mai ales, care caută să îndrepte „cea mai mare catastrofă geopolitică a sec. XX” cum a numit Putin prăbușirea URSS-ului.
„Zidul militar chinezesc”
Cât despre China, s-a pus deja chestiunea unui posibil conflict militar cu SUA, în jurul unei tentative a Pekinului de a ocupa militar Taiwanul, de pildă. Istoricul și jurnalistul Robert Kaplan scria deja în urmă cu un an despre uriașele probleme financiare ale Pentagonului. Statele Unite își văd scăzând superioritatea militară într-un ritm primejdios și ar putea pierde un război împotriva Chinei sau a Rusiei, cum a arătat-o un raport făcut public de o comisie bipartizană pe care Congresul a creat-o pentru a evalua strategia de apărare a administrației precedente, a administrației Trump.
În opinia acelei comisii de 12 experți, China și Rusia caută să domine în regiunile lor și au capacitatea de a-și folosi puterea militară la nivel global, deoarece guvernele lor autoritare urmăresc construirea unor dispozitive militare care vizează direct America. În primul rând, scrie Kaplan, chinezii vor căuta să împingă SUA afară din Pacificul de Vest. Pekinul vede Marea Chinei de Sud așa cum SUA vedea Marea Caraibelor în sec. XIX și XX: principala cale maritimă de expansiune. Dar americanii nu vor pleca de acolo. SUA se consideră pentru totdeauna o putere militară a Pacificului. China este, de aceea, o amenințare mai mare pentru SUA decât Rusia.
Armata americană, care s-a bucurat de o dominație necontestată vreme de decenii, nu reușește acum să primească resursele și atenția necesare din partea administrației pentru a putea depăși China și Rusia într-o cursă pentru puterea militară care amintește într-adevăr de Războiul Rece.
Bielorusia – paria și pentru NATO
În sfârșit, în paralel, Jens Stoltenberg a cerut restrângerea accesului la clădirea și infrastructurile NATO al diplomaților din Bielorusia acreditați pe lângă Alianță. Regimul lui Aleksandr Lukașenka are o misiune pe lângă NATO încă din 1998.
Stoltenberg a spus că personalul misiunii diplomatice a Belarusului la alianță va avea de acum înainte doar un acces restricționat în sediul NATO, în lumina aterizării forțate a unui avion de pasageri la Minsk și arestării unui jurnalist de opoziție aflat la bord, luna aceasta. The Times, la Londra, scrie că opozanții bieloruși în exil se tem acum pentru viețile lor.
„Am decis să restricționăm accesul personalului belarus... în baza evaluării măsurilor de securitate de la sediu”, le-a spus Stoltenberg reporterilor la 31 mai, în ajunul reuniunii miniștrilor apărării și de externe din NATO.
Restricțiile îi vor afecta pe ambasadorul regimului de la Minsk și pe alți patru diplomați. „Vor putea intra și în viitor (în sediu), dar numai ca vizitatori, cu permis de o zi și escortă”, a spus un oficial NATO.
Cu toate astea, propunerea de a suspenda Bielorusia cu totul din programul NATO de cooperare cunoscut ca Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace) nu a fost reținută de ambasadorii celor 30 de țări membre, atunci când s-au reunit săptămâna trecută pentru a discuta posibilele sancțiuni. Turcia este țara care a blocat propunerea, temându-se de reacția Rusiei, principalul aliat și protector al regimului de la Minsk.
