Simultan cu dialogul dificil dintre Statele Unite, NATO și OSCE, de o parte, și Rusia, de cealalată, Mihai Oprișor simte nevoia să explice pe spotmedia.ro, cu argumente de istorie a Uniunii Sovietice, atitudinea și poziția de azi ale liderului de la Kremlin.
Tipul de conducere dictatorială din timpul URSS a continuat și după destrămarea uniunii, când, scrie el, „Dictatura proletariatului a fost înlocuită cu dictatura de tip naționalist și imperialist, iar aceasta este cauza situației politice și economice din prezent în spațiul ex-sovietic”. Din această perspectivă, tactica Vestului e potrivită: „UE exportă voit conceptul democratic și prosperitate în fostul spațiu sovietic (…).Prima problemă rusă este că nu poate asigura un nivel de prosperitate similar celui european nici ei și nici statelor pe care le vrea în sfera sa de influență. Ca atare, fostele republici ex-sovietice privesc cu un ochi spre UE și fac cât de mult comerț pot cu uniunea și vor investiții occidentale pentru a crește economic. Cu celălalt ochi privesc spre Moscova, ba din teamă, cum este cazul Ucrainei și Georgiei, ba din interes, pentru că au relații comerciale cu Moscova și au nevoie de sprijin militar rus”.
Ideea lui Vladimir Putin de a reface „gloria fostului imperiu comunist” este sortită eșecului
Numai că, în opinia lui Mihai Oprișor, ideea lui Vladimir Putin de a reface „gloria fostului imperiu comunist” este sortită eșecului. Îi lipsesc „soluțiile economice sau politice pentru a face reversibil procesul care a dus la prăbușirea imperiului roșu”. „Niciodată dictaturile nu au generat prosperitate”, pentru că distorsionează piața, sugrumă inițiativa. În aceste condiții, singurul mod de a controla fostul spațiu sovietic este forța militară. Căci Rusia are mari probleme cu statele foste sovietice, ba chiar și cu unele dintre republicile din Federație. Cât despre discuțiile cu NATO și Statele Unite, analistul de la spotmedia crede că „Putin nu are nevoie de negocieri cu NATO, discuțiile cu Biden sunt simple perdele de fum cu care Putin încearcă să justifice pentru propriul popor agresiunea ce va urma. Perdele de fum care să justifice morții din conflict și povara sancțiunior economice cu care se va pricopsi Rusia”. Din păcate, concluzia analizei nu e nici flatantă, nici liniștitoare pentru Occident : „nu are mijloacele și nici dorința politică de a se opune ambițiilor lui Putin”. „Singura șansă de detensionare a situației este o revoltă populară care să-l schimbe de la putere pe Putin. Vestul poate să aștepte în spatele unei noi cortine de fier, Rusia însă va fierbe în suc propriu”.
Președintele României a lansat o nouă temă cu bătaie strategică – apărarea mediului – iar jurnaliștii văd în ea mai degrabă o acoperire comodă pentru nonacțiunea în care continuă să-și ducă ultima parte a mandatului. Victoria Stoiciu observă în Libertatea că nici măcar nu e vorba de politicile de prezervare a mediulu, ci doar de „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile”. E cel mai puțin presant dintre aspecte, câtă vreme în România mărfurile sunt în continuare ambalate în plastic, nu există sistem solid de reciclare a deșeurilor, infrastructură feroviară sau transportul public, ca alternativă la autovehicole, sunt la pământ etc. Președintele a purces așadar, din start, la o „falsificare a agendei climatice”, scrie Stoiciu.
Magda Grădinaru, de la spotmedia, pune față în față campania lansată de Klaus Iohannis și problemele stringente la zi. Concluzia : „Inadecvarea unui lider la istoria țării sale nu duce doar la izolarea acestuia, ci la golirea de autoritate a funcției. Or, asta e echivalent cu a lăsa țara pe mâinile cui are chef de ea și se vede clar că cei mai pofticioși și mai activi zilele acestea sunt cei de la AUR”.
