Născută la 20 iunie 1997, în comuna Stăuceni, municipiul Chișinău. A absolvit Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici” din Chișinău. În prezent, studentă, anul IV, la Facultatea de Jurnalism și Procese Mediatice, USM. În perioada 2018-2019 a activat în calitate de reporter la portalul de știri Unimedia. Din august 2019 este reporteră, domeniul politic, la TV8, iar din septembrie 2020 prezintă buletinul de știri din weekend.
Luni
După buletinul de weekend, pe care am început să-l prezint din septembrie, luni e cea mai grea zi pentru mine. Nu și această zi de luni. Știam că astăzi se așteaptă știri pipărate. Așa că deconectez fără să mai stau mult pe gânduri deșteptătorul și mă ridic din pat.
Diminețile prefer să le petrec în compania unei cafele bune și, desigur, a telefonului. În timp ce îmi iau doza de energie, iată că apare primul breaking news - speakerul Parlamentului s-a infectat cu noul coronavirus. E știrea mea, îmi zic eu.
Gălăgia din redacție se auzea chiar din hol – e unul din farmece care-mi lipsește în zilele de weekend. Abia de reușesc să conectez laptopul că apare și subiectul zilei: o investigație care arată faptul că, de-a lungul anilor, președintele nostru transmitea note informative rușilor. Într-o țară „normală”, primul lucru care urma să se întâmple după apariția acestui material în presă era „demisia”. Și nu de onoare, că onoare nu există în asemenea cazuri.
Aproape două ore și ceva mi-a luat ca să traduc materialul, să-l așez în pagină, să cer reacții. Oh, partea cu reacțiile mă stoarce cel mai mult. Însă ceașca de cafea sare mereu în ajutor, așa că fug repede după cafea. Aștept reacția purtătoarei de cuvânt a președintelui. Nimic nou – „sunt falsuri”.
Simt cum starea de amorțeală începe să mă cuprindă. Mă mai plimb prin redacție, mai schimb câteva replici cu colegii.
Ei bine, în a doua parte a zilei, de obicei, se fac știrile mai ușoare, un fel de relaxare, asta în cazul în care nu mai apare vreo „bombă”. Spre sfârșitul zilei, îmi aduc aminte că am planificat pe mâine un interviu cu fostul premier Chiril Gaburici. Îl sun. Batem în cuie întrevederea.
Ies din redacție aproape de 19. Afară deja e întuneric, frig... fug repede spre stație. După aproape 20 de minute de așteptare a autobuzului și după ce m-am certat pentru faptul că nu reușesc să merg la școala auto, îmi chem un taxi. În taxi îmi pun căștile, urmăresc știrile. Acasă, ca de obicei, lumină, gălăgie combinată cu hohote... Fratele mai mic aleargă din odaie în odaie cu câinele. Tata, desigur, la știri, mama - pe la bucătărie. Îi îmbrățișez pe toți, însă numai după ce mă spăl pe mâini și le mai dezinfectez.
O nouă seară, noi emisiuni. Pe Facebook îmi apare notificare despre interviul cu prima doamnă. Zâmbesc. Deși nu am mare chef să-l urmăresc, pornesc videoul. Ajung până la momentul – „Igor îmi cânta Дым сигарет с ментолом” (fum de țigară cu mentă). Mă amuz. Închid. Pierdere de timp.
O nouă notificare: „Maia Sandu, în direct la Cutia Neagră, de la tv8”. Discuții despre campanie, consultanți, dezbateri, Igor Dodon... Adorm.
Marți
Sună deșteptătorul. De vreo cinci ori îl amân. Mă gândesc că aș mai sta măcar vreo oră în pat, sub plapumă, însă îmi aduc aminte că și ziua de azi urmează a fi una cu „surprize”. De fapt, pentru asta ador ceea ce fac...
Iar înainte de a urca pe baricade, nu am cum să nu trec după cafea. Băiatul de la cafenea nici nu mă mai întreabă ce vreau – „Americano cu un pic scorțișoară”, îmi spune el zâmbind.
Ajung la redacție. Tradițional, deschid agenda evenimentelor, să văd dacă a mai „răsărit” vreo conferință electorală pe acolo. Mă sună șoferul să mă anunțe că la 10 echipa e gata de ieșit în teren. La 11 am interviu cu Chiril Gaburici, la Suruceni. Afară-i frig, în mașină - și mai frig. În cazul ăsta un ceai ar ajuta, mă gândesc. Rog șoferul să ne oprim la stația PECO.
Interviul chiar nu a durat mult. Exact cât m-am așteptat – o discuție despre activitățile fostului premier de la etapa actuală, regrete, politică.
La redacție mă așteaptă surpriza – Ilan Șor „discută” cu Violeta Ivanov la Orhei. Pornesc videoul, ascult promisiunile cosmice ale Violetei Ivanov, iar sfârșitul briefingului a fost cireașa de pe tort. Ăștia chiar ne au de proști, îmi spun și încep să râd. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns... Doar la noi se poate întâmpla.
După ce toți din redacție s-au dat cu părerea despre „știrea zilei”, încep să o scriu. Deși e clar cu ochiul liber că e vorba de un montaj video, merg să mă consult cu un specialist, pentru a-mi spune tehnica utilizată în realizarea materialului video.
Nu uit nici de știrea zilei de ieri. Reacții noi, denunțuri, le adun pe toate. Încă o știre e gata.
După încă vreo câteva știruțe scrise, îmi scrie o colegă de facultate. Mă întreabă dacă nu vreau să ies diseară la cafea. A devenit una din cele mai grele alegeri din ultima perioadă – să ies în oraș sau să merg acasă, să fac o baie fierbinte și să-mi pun o emisiune, un film bun sau să citesc ceva. Aleg a doua variantă și îi promit că ne vedem neapărat în timpul apropiat. Ea râde, pentru că îi spun asta de multe ori. Dar am noroc că nu se supără.
Aproape de 19.30 intru în casă.
Miercuri
La 8.30 sunt la cafenea. Da, da – Americano cu un pic de scorțișoară, cum fără ea? O savurez încet până ajung la redacție. Azi e liniște, semn că am ajuns un pic mai devreme.
Până la ora 11 fără niciun breaking news. După ce am răscolit toate paginile posibile, rețelele, în căutarea unui subiect politic interesant, mă plictisesc și mă pornesc prin sediu să văd ce mai fac ceilalți.
Urmăresc conferința lui Bogdat Țîrdea. După investigația de luni era firesc să apară cineva să-și apere conducătorul, îmi zic. Între timp, Ion Ceban anunță pe Facebook că își ia concediu ca să-i facă campanie lui Igor Dodon. Îl las pe Țîrdea și mă apuc de scris știrea.
Astăzi inspirația aproape că e absentă. Organismul îmi cere o pauză. Nici cafeaua nu ajută. Gândul că mâine am zi liberă totuși îmi dă puteri și încep să urmăresc ședința Guvernului. Pe ordinea de zi 21 de subiecte.
Deschid fiecare proiect. Nu mă pot concentra, însă încerc să caut din fiecare subiect de știre.
La 18:30 ies de la redacție. Nici nu mai țin minte cum am ajuns acasă.
La 21.30 deconectez toate notificările de la rețele.
Joi
Gândul că azi e ziua mea liberă îmi face somnul și mai „delicios”. Dorm cât vreau... N-a fost să fie. La ora 8 tata mă trezește în grabă și îmi spune că fratele a uitat să-și ia măștile de protecție la școală și trebuie să i le duc cât mai repede.
M-am întors acasă cu gândul să-mi fac o cafea și să mai stau în pat vreo oră. Și din nou n-a fost să fie. Nu este cafea. Nu la o așa zi liberă visam.
Urmăresc briefingul lui Alexandr Stoianoglo. Mai schimb câteva mesaje cu colegii din presă.
Ora 12.30. Mă pregătesc în grabă să ies din casă. Trebuie să ajung la Radio Europa Liberă. Ziua ea prea frumoasă ca să nu fac vreo doi pași prin parcul central. O melodie în limba franceză îmi fură atenția. Venea de la o cafenea mică amenajată în aer liber. Ahh, nu puteam să trec pe alături. Exact ca în filme.
Urmăresc ce fac oamenii. În așa mod încerc să țin telefonul departe. Un bărbat de la masa vecină răsfoia prin niște acte, savurându-și în același timp cafeaua. La o altă masă – doi îndrăgostiți, vreau să cred așa, zâmbeau și își povesteau ceva. Într-un alt capăt o domnișoară răsfoia o carte.
Nu rezist. Scot telefonul din geantă. Răspund la câteva mesaje, citesc știrile, apărute între timp, și îmi chem un taxi.
E trecut de ora 16. Un portal publică un material în exclusivitate despre (in)fidelitatea lui Igor Dodon. Tot Facebook-ul explodează în postări, comentarii... toți se dau cu părerea despre cât de „familist și promotor al valorilor tradiționale” este sau nu președintele. Electorala...
Ora 18. Stau la bucătărie, îmi fac ceai din mușețel cu lămâie. Peste puțin timp intră tata. Îi pun și lui o ceașcă de ceai. După o oră de discuții, în mare parte politice, caut telecomanda de la televizor – e ora știrilor, trebuie să văd ce au făcut colegii mei astăzi.
Pe la 21 îmi aduc aminte că am de scris subiectul despre foștii prim-miniștri, pentru weekend. Conectez laptopul, citesc vreo câteva articole din presa străină.
Nici nu am observat când s-a făcut deja ora 23. Încep să scriu materialul.
Vineri
Eram atât de grăbită încât mi-am uitat sacoul acasă. Afară 6 grade. Nu vreau să mă întorc acasă după el. Nu, nu cred în superstiții. Taximetristul deja mă așteaptă.
Unii aduc zeci de argumente și tot încearcă să mă convingă că acest virus nu există...
Azi am noroc. Șoferul tace tot drumul. Se mai întâmplă uneori să dau peste conducători cărora le aflu toată istoria de viață până ajung la muncă – unde le place să călătorească, la a câta căsătorie sunt, motivul pentru care au ales această meserie, ce politicieni preferă, asta e partea cea mai „interesantă”, și nu în ultimul rând, subiectul ce ține de coronavirus. Unii aduc zeci de argumente și tot încearcă să mă convingă că acest virus nu există. În aceste momente îmi dau seama că sunt foarte mulți care gândesc la fel. Trist.
Ajung la redacție exact la 9, dar nu înainte ca să trec repede după cafea.
Dimineața, tradițional, discutăm evenimentele de ieri și ce am putea realiza astăzi.
Mi-e frig. Îmi fac un ceai, îmi pun în căști conferința lui Vladimir Putin din cadrul platformei de dezbateri a clubului rus „Valdai”. Aștept momentul în care va fi abordat subiectul Republicii Moldova. Între timp, ascult și noua ediție „Igor Dodon răspunde”. Râd, mă enervez...
La 12 începe prezentarea publică a rezultatelor sondajului Barometrul Opiniei Publice. Nicio surpriză – Igor Dodon iese învingător, dacă mâine s-ar organiza alegeri prezidențiale. Vom avea ce merităm, îmi spun.
Mai mult m-a uimit faptul că peste 4 la sută din respondenți au cea mai mare încredere în „politicianul” Ilan Șor, acesta clasându-se pe locul patru. Să îți manifești încerderea față de un om anunțat în căutare internațională, condamnat la închisoare, în prima instanță, pentru rolul jucat în „furtul miliardului” e grav de tot.
După ce am scris știrea, am sonorizat-o. Îmi fac un ceai. Îl beau fierbinte, ca să mă încălzesc un pic.
Miros de gutuie în redacție. Liniște. Toți lucrează, concertați...
E ora 16.30. Miros de gutuie în redacție. Liniște. Toți lucrează, concertați...
Liniștea însă a fost perturbată de postarea deputatului Sergiu Sîrbu, care a scris pe pagina sa de Facebook că părăsește formațiunea Pro Moldova.
Solicitări de reacție, apeluri insistente, agitație, iar jocuri politice.
Ies din redacție aproape de 19. Deși mâine am de prezentat buletinul zilei și trebuie să fiu odihnită, îmi dau seama că ziua de muncă nu se încheie. Am de cizelat un material pentru mâine.
E trecut de ora 21. Încerc să-mi încarc bateriile cu o ceașcă de cafea. Conectez laptopul. Ziua continuă...