Protestele împotriva invalidării alegerilor din capitală continuă. Aud foarte multe voci ale unor oameni maturi, voci care susţin că „ţara e în pericol”, că acum răul a devenit înfiorător. Voci care spun că urmează Apocalipsa, dacă nu demolăm „regimul mafiot”.
Că situaţia din ţară e întristătoare e un fapt mai mult decît evident. Furtul sumelor uriaşe din bănci şi invalidarea alegerilor sunt doar două din lucrurile dizgraţioase din ultima vreme.
Mă miră însă altceva. Mă miră sincer că aceşti oameni destul de maturi nu remarcă o chestie şi mai evidentă. Ţara asta e în pericol din îndepărtatul an 1991. Atunci a fost pusă temelia dezastrului. Corupţia, traficul de influenţă, traseismul, sărăcia, decăderea morală atunci au început să defileze în RM.
Cei care blamează acum, pe bună dreptate, guvernarea actuală, îşi mai amintesc oare cum au trăit oamenii aici în epoca lui Snegur, în cea a lui Lucinschi, în cea a lui Voronin şi Timofti? Vă amintiţi cît de frumos a fost? Aveam rîuri de lapte cu maluri de miere, nu-i aşa?
Mi se pare de domeniul evidenţei că reflexele guvernării actuale sunt o prelungire firească a decăderii morale etalate de clasa politică anterioară. Şi dacă acum strigăm în gura mare că statul e „capturat”, de ce nu vrem să recunoaştem că cei care ne-au guvernat pînă-n 2009 au contribuit din plin la apariţia acestui sistem hidos? Oamenii aceştia, care strigă acum că ţara e în pericol, ştiu ce a fost aici în anii '90? Dar în primii zece ani din secolul al XXI-lea?
Şi mai e ceva. Faptul că la putere s-au perindat, fără rezultate notorii, tot soiul de guvernanţi, de la liberali la comunişti, de la pro-europeni la pro-ruşi, impune o întrebare. Sunt în stare moldovenii să se autoguverneze? Poate aducem nişte străini mai oneşti?
