Se încheia un nou an școlar, ocazie pentru Europa Liberă de a stat de vorbă cu Maria Roibu, directoarea liceului „Alexandru cel Bun” de la Bender. Liceul a rezistat mai multor încercări ale autorităților transnistrene de a-l închide. Instituţia este împrăștiată acum în trei sedii, cel central fiind închiriat de la autorităţile nerecunoscute din Bender. La început anului școlar, la liceu a fost intonat imnul R. Moldova și a fost arborat tricolorul, lucruri interzise anterior de miliția transnistreană. Cum se vor desfășura ceremoniile vineri, la careul ultimului sunet?
Maria Roibu: „Considerăm că anul acesta va fi liniştit graţie faptului că în ultimul timp se simte o atitudine mai binevoitoare din partea Transnistriei față de școlile noastre. Ne dăm foarte bine seama că asta nu se întâmplă din dragoste faţă de noi. Este pur şi simplu impus de situaţie. La momentul când R. Moldova le-a oferit plăcuțele metalice pentru numerele de înmatriculare a automobilelor ca să meargă în Europa, ei fac în schimb minimum ce ar putea face.”
Europa Liberă: Acum doi ani Chişinăul şi Tiraspolul au semnat acea decizie protocolară privind buna funcţionare a şcolilor cu grafie latină din stânga Nistrului. Unul din angajamente era diminuarea tarifelor la servicii comunale şi a taxelor de arendare a edificiilor, precum şi extinderea termenului de arendare până la 10 ani. În ce măsură s-a realizat aceste angajamente?
Maria Roibu: „Dacă vorbim doar de diminuarea plăţilor serviciile comunale, atunci s-a realizat. Aceste plăţi s-au diminuat. Dacă vorbim însă despre alt aspect, spre exemplu, despre îmbunătăţirea condiţiilor de activitate a elevilor, absolut nimic nu s-a făcut la acest capitol. Cum am activat în trei edificii fără condiţii, fără săli de sport, fără cantină, fără spaţiu pentru ca copiii să poată activa în condiţii normale aşa şi continuăm să activăm, în aceleaşi clădiri care se află departe una de alta şi tot aşa copiii circulă cu autobuzele şcolare cum au circulat.”
Europa Liberă: Dar plăţile pentru arendarea edificiului s-au diminuat? Cât achitaţi până în 2017 şi cât achitaţi acum?
Maria Roibu: „Înainte lunar se achita, de exemplu, 166 de mii de lei, iar acum – 1000 de lei. Vedeţi şi Dvs. ce diferenţă mare este. Dar vreau să accentuez faptul că toate acestea se răsfrâng doar asupra bugetului R. Moldova şi nu asupra condiţiilor în care activează elevii. Dacă e să vorbim aşa direct părinţii deocamdată nu simt schimbarea situaţiei fiindcă nu ei achitau serviciile comunale sau arenda clădirii.”
Europa Liberă: Un alt angajament era asigurarea liberei circulații a profesorilor și a elevilor, aprovizionarea cu materiale didactice și bunuri necesare pentru buna desfășurare a procesului educațional. La acest capitol înţeleg că nu prea sunt progrese?
Maria Roibu: „Invers aş putea spune fiindcă în ultimul timp tot ce este necesar pentru activitatea instituţiei se trece în baza facturilor fiscale şi e bine. Poate că şi decizia asta cu carnetele de elev şi legitimaţie a fost bine gândită în beneficiul elevilor ca să putem trece liber. Dacă vorbim despre corectitudine la capitolul acesta, atunci nu prea putem să ne lăudăm. Uneori, în deosebi începând cu luna mai şi până acum, suntem opriţi, nu ni se permite să trecem în baza legitimaţiilor mie personal, directorului adjunct, unei eleve nu i s-a permis. Partea transnistreană trebuie să lucreze la acest capitol şi să respecte ceea ce e scris în acea decizie protocolară.”
Europa Liberă: Care sunt cele mai stringente probleme cu care se confruntă acum şcolile cu predare în grafie latină din stânga Nistrului?
Maria Roibu: „Cea mai stringentă problemă este lipsa clădirilor. Dacă o instituţie nu are clădiri cu condiţii speciale, puteţi să vă daţi seama cum putem activa. Cred că sarcina primordială a comisiilor care discută acum este reîntoarcerea clădirilor sau oferirea clădirilor care sunt speciale pentru şcoală, nu, de exemplu, cum suntem noi în clădirea gospodăriei silvice sau în clădirea grădiniţei. Acolo nu este nici sală de sport, nici spaţiu suficient pentru a activa. E nevoie de condiţii într-o clădire specială care se numeşte clădirea şcolii. Această problemă există şi la Rîbniţa. Acolo trebuie neapărat să li se întoarcă clădirea care a fost construită cândva de guvernul R. Moldova. Problema clădirii este şi la Grigoriopol deoarece ei continuă să meargă în Doroţcaia la şcoală. Problema clădirii este şi la liceul din Dubăsari. Dvs. ştiţi că ei învaţă acolo în fostă casă pentru bătrâni, sunt foste apartamente, garsoniere. Puteţi să vă închipuiți câte 10 copii pe 10 metri pătraţi. Exact aşa poveste este şi la noi – în 20 de metri pătraţi sunt câte 20 de copii.”
Europa Liberă: O altă problemă, din câte ştiu, e numărul în scădere al elevilor. Cum se explică acest fapt?
Maria Roibu: „Aceasta nu mai este deja o problemă. În ultimii trei ani numărul elevilor este constant, ba chiar la noi, spre exemplu, s-a mărit un pic, le Grigoriopol s-a mărit. Ştiţi dacă noi am avea condiţii bune de activitatea, dacă am avea un sediu pentru şcoală, ar veni o mulţime de copii. Este o tendinţă în ultimul timp - văd că vorbitori de limbă rusă încearcă să vină. Noi îi primim, dar este o problemă. Ei şi-au creat aşa o impresie că dacă vor veni, cineva va învăţa limba pentru ei, adică profesorul se va strădui şi-l va învăţa pe copil. Clar că profesorul depune toată străduinţa, dar şi părinţii trebuie să o depună. Ne bucură acest fapt. Înţelegem că lumea percepe realitatea şi doresc ca copiii lor să aibă viitor, dar trebuie să înţeleagă că şi străduinţă din partea lor trebuie să fie la maximum.”
Europa Liberă: Ce credeți că îi motivează pe părinți să-și aducă totuși copiii în aceste școli date fiind presiunile cu care vă confruntaţi periodic?
Maria Roibu: „Oamenii care înţeleg că viitorul este al R. Moldova, al UE ei se străduie ca copiii lor să înveţe într-o şcoală cu viitor. Iar şcoala noastră are viitor. Urmează ca autoritățile R. Moldova să depună toată străduinţa ca să insiste asupra faptului ca transnistrenii să ne ofere spaţii pentru şcoli.”
Europa Liberă: Credeţi că e posibil? Se poate atinge acest compromis?
Maria Roibu: „Noi considerăm că se poate cu atât mai mult că în oraşele Rîbniţa, Grigoriopol, Bender sunt clădiri ale şcolilor care s-au închis. Spre exemplu, nu departe de noi este o şcoală – şcoala nr.9 - care s-a comasat cu şcoala nr.18. Dacă este dorinţă şi bunăvoinţă se poate de găsit soluţii.”
Europa Liberă: Cum vedeţi decizia de compromis a autorităţilor moldovene de a apostila diplomelor universităţii aşa numite de stat de la Tiraspol?
Maria Roibu: „Ştiţi, eu mă gândesc că ar fi necesară mai multă insistenţă din partea R. Moldova să obţină şi dumnealor pentru noi ceva, nu să ofere permanent ceva transnistrenilor. Dacă i-au partea cetăţeanului obișnuit din Transnistria, probabil că este o soluţie bună pentru ei, că nu sunt vinovați sărmanii oameni pentru că ei trăiesc în rezervație şi învaţă în şcoli care nu au viitor.”
Europa Liberă: Sunt admişi la studii universitare în dreapta Nistrului şi cei care termină şcolile cu predare în grafie chirilică sau cele cu predare în limba rusă din regiunea transnistreană. E un subiect dureros acesta pentru voi?
Maria Roibu: „Ştiţi, în ultimul timp, şcolile cu grafie chirilică mor deja. Tot se rusifică. Numărul de elevi în şcoli cu grafie chirilică este foarte, foarte mic. E dureros faptul că oamenii nu înţeleg că ar trebui să înveţe în şcolile cu predare în limbă română şi să nu meargă să-şi chinuie copiii acolo. Cu admiterea tot e dureros pentru că până la urmă se iau locurile elevilor noştri.”
Europa Liberă: În ce măsură simţiţi sprijinul autorităţilor R. Moldova?
Maria Roibu: „Însuși faptul că existăm, că suntem finanţaţi din partea statului R. Moldova, cred că înseamnă destul de mult. S-ar dori şi soluţionarea problemei principale, cea a clădirilor. Ar fi fost foarte bine, necesar şi corect ca banii care erau anual oferiţi pentru plata chiriei să rămână în bugetul şcolii. A fost posibil doar anul trecut şi graţie acestui fapt noi am procurat un autocar şcolar.”
Europa Liberă: Cum e să fii director al unei școli cu predare în limba română în regiunea separatistă transnistreană?
Maria Roibu: „Îmi dau foarte bine seama că să fii director e şi interesant, e şi greu unde ai locui. În Transnistria este însă foarte greu deoarece permanent eşti în situaţii de stres şi nu ştii din care parte te loveşte. Totodată este o deosebită satisfacţie când te gândeşti că faci totul pentru ca oamenii, vorbitorii de limba română, oamenii cu dragoste de neam au posibilitatea să-şi dea copiii să învețe într-o şcoală a R. Moldova.”
Europa Liberă: Aţi spus că credeţi în viitorul acestor şcoli, de unde această convingere?
Maria Roibu: „Convingerea aceasta niciodată nu îmi va dispărea. Am activat în această şcoală din anii '90, am trecut prin cele mai grele momente prin care a trecut instituţia şi eu am văzut cum Dumnezeu ne ajută. Niciodată nu o să-mi pierd încrederea. Sunt convinsă că atât timp cât există copiii, nepoţii noştri, cât există neamul nostru va fiinţa şi această instituţie. Cred că şi celelalte instituţii de învăţământ cu predare în limba română din partea stângă a Nistrului vor fi veşnice.”
