Într-o campanie electorală partidele lansează cele mai diverse iniţiative, cu care speră să capteze simpatia electoratului. Nu toate au însă şi o solidă fundamentare. Aş dori să examinez rapid unul dintre aceste demersuri, care mi se pare relevant pentru modul în care poţi compromite o ţintă reală printr-o optică răsturnată. Mişcarea Acţiunea Europeană şi-a luat drept slogan „Moldova fără corupţie”. Conducătorii acestui partid, Anatol Petrencu şi Vitalia Pavlicenco, susţin adoptarea urgentă a unui proiect de lege prin care să fie confiscate averile dobândite ilegal de către actualii şi foştii demnitari, având deja pregătite şi un pachet de măsuri în acest sens.
Ideea MAE este, aparent, cât se poate de motivată. În Moldova s-au făcut în ultimii 20 de ani averi nemăsurate, au fost deturnate sute de mii de dolari destinate lucrărilor publice şi reformării unor sectoare economice. Periferiile verzi ale Chişinăului chiftesc de vile somptuoase, pe care proprietarii lor – funcţionari în diferite guverne – nu au cum să le justifice doar prin venituri salariale.
Cu toate acestea, iniţiativa Mişcării Acţiunea Europeană ne dă o puternică senzaţie de deja vu, de apel populist. În cei 8 ani de guvernare PCRM, am asistat la acţiuni feroce de eradicare a mitei din instituţiile statului, fără ca legea şi etica profesională să aibă ceva de câştigat. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, remarca, semnificativ, într-un interviu la Televiziunea Română, că a lupta împotriva corupţiei doar prin controale şi sancţiuni administrative este complet ineficient. Nu poţi pune câte un controlor în spatele fiecărui funcţionar public, şi dacă ai pune, ar trebui să postezi în scurt timp în spatele controlorilor supraveghetori care să-i observe pe primii cât de bine controlează, şi tot aşa, într-o nesfârşită spirală a de-responsabilizării. Cea mai bună strategie de combatere a foloaselor ilegale, spunea dl Isărescu, este să creezi competiţie economică, să dezvolţi piaţa liberă.
Ce merită reţinut din Apelul MAE este Oficiul pentru integritate – structură menită să verifice legalitatea veniturilor acumulate de demnitari în timpul mandatului, existentă şi în ţările europene. În rest, combaterea corupţiei prin confiscare de averi „miroase” a naţionalizare şi mai degrabă diluează linia de demarcaţie între stânga şi dreapta, îi pune în aceeaşi oală pe comunişti şi anticomunişti, întrucât tentaţiile vor rămâne mereu puternice pentru oricine care a fost sau va mai ajunge la guvernare. Pretinsa vânătoare de corupţi a servit adesea ca paravan unor regimuri autoritare, cum este cel rus, de exemplu, pentru a distruge Opoziţia şi a compromite personalităţi ale societăţii civile. PCRM a aplicat aceeaşi metodă în propriul său „război” cu partidele democratice.
Dacă e să îndreptăm o anumită cumpănă a dreptăţii, cred că se cuvine început prin stabilirea unor reguli de joc clare şi obligatorii pentru toată lumea. În ultimii 8 ani, am asistat în Moldova la o masivă şi ilegală redistribuire a proprietăţilor, au fost izgoniţi agenţi economici cu capital occidental, pentru a se instala în locul lor companii ruseşti sau firme apropiate comuniştilor.
O viitoare guvernare democratică ar trebui să combine grija pentru moralitatea funcţionarilor publici cu liberalizarea economiei, cu stimularea clasei mijlocii. Fără prosperitate, fără creşterea veniturilor reale ale populaţiei, orice campanie împotriva corupţiei va sfârşi prin a ne da gustul de cenuşă al unei banale campanii propagandistice, iar viciile vor continua să prolifereze netulburate.
Ideea MAE este, aparent, cât se poate de motivată. În Moldova s-au făcut în ultimii 20 de ani averi nemăsurate, au fost deturnate sute de mii de dolari destinate lucrărilor publice şi reformării unor sectoare economice. Periferiile verzi ale Chişinăului chiftesc de vile somptuoase, pe care proprietarii lor – funcţionari în diferite guverne – nu au cum să le justifice doar prin venituri salariale.
Cu toate acestea, iniţiativa Mişcării Acţiunea Europeană ne dă o puternică senzaţie de deja vu, de apel populist. În cei 8 ani de guvernare PCRM, am asistat la acţiuni feroce de eradicare a mitei din instituţiile statului, fără ca legea şi etica profesională să aibă ceva de câştigat. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, remarca, semnificativ, într-un interviu la Televiziunea Română, că a lupta împotriva corupţiei doar prin controale şi sancţiuni administrative este complet ineficient. Nu poţi pune câte un controlor în spatele fiecărui funcţionar public, şi dacă ai pune, ar trebui să postezi în scurt timp în spatele controlorilor supraveghetori care să-i observe pe primii cât de bine controlează, şi tot aşa, într-o nesfârşită spirală a de-responsabilizării. Cea mai bună strategie de combatere a foloaselor ilegale, spunea dl Isărescu, este să creezi competiţie economică, să dezvolţi piaţa liberă.
Ce merită reţinut din Apelul MAE este Oficiul pentru integritate – structură menită să verifice legalitatea veniturilor acumulate de demnitari în timpul mandatului, existentă şi în ţările europene. În rest, combaterea corupţiei prin confiscare de averi „miroase” a naţionalizare şi mai degrabă diluează linia de demarcaţie între stânga şi dreapta, îi pune în aceeaşi oală pe comunişti şi anticomunişti, întrucât tentaţiile vor rămâne mereu puternice pentru oricine care a fost sau va mai ajunge la guvernare. Pretinsa vânătoare de corupţi a servit adesea ca paravan unor regimuri autoritare, cum este cel rus, de exemplu, pentru a distruge Opoziţia şi a compromite personalităţi ale societăţii civile. PCRM a aplicat aceeaşi metodă în propriul său „război” cu partidele democratice.
Dacă e să îndreptăm o anumită cumpănă a dreptăţii, cred că se cuvine început prin stabilirea unor reguli de joc clare şi obligatorii pentru toată lumea. În ultimii 8 ani, am asistat în Moldova la o masivă şi ilegală redistribuire a proprietăţilor, au fost izgoniţi agenţi economici cu capital occidental, pentru a se instala în locul lor companii ruseşti sau firme apropiate comuniştilor.
O viitoare guvernare democratică ar trebui să combine grija pentru moralitatea funcţionarilor publici cu liberalizarea economiei, cu stimularea clasei mijlocii. Fără prosperitate, fără creşterea veniturilor reale ale populaţiei, orice campanie împotriva corupţiei va sfârşi prin a ne da gustul de cenuşă al unei banale campanii propagandistice, iar viciile vor continua să prolifereze netulburate.
