Balada despre Zakaczawie

Personajele centrale ale uneia dintre cele mai bune piese de teatru contemporane din Polonia "Baladă despre Zakaczawie" sunt nişte bandiţi care evoluează de la nişte simpli hoţi de buzunare la nişte temuţi reprezentanţi ai lumii interlope. Ei se află într-o continuă perfecţionare profesională transformîndu-se din nişte ageamii cu caş la gură în nişte solizi mafioţi în jurul cărora miliţienii umblă cu căciulile în mîini. Piesa cuprinde toate etapele vieţii lor, începînd cu tinereţea lor zbuciumată şi frivolă şi terminînd cu o bătrîneţe prosperă şi înconjurată de respect şi admiraţie. Întîmplător, însă, personajele îşi trăiesc juneţea în primii ani de după cel de-al doilea război mondial, cînd Polonia fusese ocupată de armata sovietică şi senectutea în momentul cînd Polonia scapă de comunism şi intră în Nato.

Deci, aşa sau altfel, existenţa lui Benek Ţiganu şi a părtaşilor săi se derulează în una dintre cele mai controversate şi mai confuze perioade istorice. Practic, istoria le intră în casă, prinzîndu-i într-un joc pervers şi dramatic. Cu voia sau fără voia lor, evenimentele istorice se rostogolesc peste aceştia, modelîndu-le existenţele. De multe ori, fără să-şi dea seama şi fără să-şi dorească explicit aceasta, farsele pe care aceştia le fac au şi ecouri politice. Cum e şi gluma pe care i-au făcut-o Aloizei Bananova, secretar al comitetului regional de partid, cînd au scos-o cu tot cu patul în care dormea în plină stradă şi aceasta s-a trezit sforăind pe una dintre arterele oraşului. Drept urmare, nomenclaturista a căzut, cum se zice, din pod în glod, fiind destituită din atît de rîvnita funcţie şi fiind pusă în fruntea unui obscur cinematograf de cartier. Ca, un pic mai tîrziu, Aloiza Bananova să devină disidentă.

Dar ar fi devenit ea oare o luptătoare anticomunistă înverşunată dacă Benek Ţiganu nu ar fi glumit atît de crud pe seama ei? Nu e sigur, întrucît în faţă i se desena o carieră de invidiat. Pînă la urmă, dacă ne uităm la lucruri din perspectiva schimbărilor care au avut loc în Polonia, hoţul de buzunare i-a făcut un mare bine, bătîndu-şi joc de ea. Întrezărim aici o ironie necruţătoare şi şfichiuitoare la adresa unor disidenţi ale căror gesturi de revoltă au uneori nişte cauze ridicole.

Pînă la urmă, această piesă nu e despre nişte golani oarecare, ci e despre instaurarea comunismului şi prăbuşirea acestuia în Polonia. Doar că perspectiva din care e scrutată istoria e una inedită. Aceasta e văzută prin ochii unor şmenari. Poate, de aceea, aceasta ne pare a fi mai degrabă grotescă decît tragică.