Imaginile expoziţiei „Vremuri rele/Vremuri bune” nu contrazic toate convingerile vizitatorului ceh despre imperfecţiunea civilizaţiei balcanice: străzi cu pavajul spart în inima metropolelor, gunoaie ocupînd mai mulţi metri cubi în jurul tomberonului şi chiar jumătatea posterioară de „Trabant” trasă de cal, în chip de maşino-căruţă.
Dar expoziţia îşi propune să meargă dincolo de exoticul sud-est european şi caută identitatea unei regiuni care îşi detestă identitatea. Custodele expoziţiei, artistul ieşean Matei Bejenaru, spune că deşi nu ştiu prea multe unii despre alţii, cetăţenii sud-estului european trăiesc într-o lume comună, guvernată în general de aceleaşi modele economice, politice şi culturale.
Ca orice expoziţie ambiţioasă şi cu mai mulţi autori, „Vremuri rele/Vremuri bune” spune prin imaginile sale mai multe poveşti. Una dintre ele îi aparţine artistului moldovean Ştefan Rusu, care prezintă cu umor şi ironie un film despre furtul „secretului” vinului Heres de către moldoveni, în vremea Uniunii Sovietice. Ştefan Rusu spune că filmul are o miză mai amplă decât soarta unei microciupercuţe: arată că indentitatea nu se poate exporta.
În schimb, ţigările, covoarele şi hainele se pot, chiar fără plata vămilor. Un alt artist moldovean, Dumitru Oboroc expune la galeria de la Praga o ţigară imensă, cu inscripţia „Joint UE”, făcută din covoare româneşti şi haine second-hand din Occident, într-un fel de scurtă istorie a comerţului mai mult sau mai puţin legal al celor săraci.
Iar lumea pieţelor, văzută în lumina tristă a unei zile de iarnă, oglindită în băltoacele murdare ale parcărilor transformate în târg, este prezentă şi în fotografiile celui de-al treilea moldovean al expoziţiei de la Praga, Veaceslav Druţă.
Una din cele mai puternice poveşti moldoveneşti ale expoziţiei „Vremuri rele/Vremuri bune” aparţine artistei românce Aurelia Mihai, autoarea unui film despre ciobanii de pe Prut. În câteva minute, vizitatorul află din gura păstorilor tot ce are nevoie să ştie despre evoluţia unei vecinătăţi în schimbare. De la sârma ghimpată a sovieticilor la euforia Podului de Flori („Bunica s-a aruncat în Prut în cămaşă de noapte. Avea vreo 73 de ani, dar a stat la Prut toată ziua”) şi până la noua graniţă, europeană, supravegheată cu tehnologie ultramodernă, chipurile mai umană, dar care sigilează şi mai bine despărţirea dintre oameni.
Custodele Matei Bejenaru, spune că economia este firul roşu al expoziţiei găzduită de centrul „Futura” de la Praga. Lumea Balcanilor sau estului european este o lume a târgurilor, a contrabandei, dar şi a invaziei marilor corporaţii, care nivelează încet, dar sigur hârtoapele tranziţiei post-comuniste după chipul şi asemănarea Occidentului .
În filmul despre maşina „Dacia” al românului Ştefan Constantinescu, eroii evocă setea de bunuri occidentale care-i măcina pe vremea comunismului şi îşi amintesc vârsta la care au băut prima dată „Coca-Cola” sau au ronţăit „Tic-Tac”. Îşi povestesc această adolescenţă a consumului înconjuraţi de rafturi pline, cu un zâmbet de om anunţat că a ajuns la capătul drumului, dar care nu ştie exact unde se află.
Dar expoziţia îşi propune să meargă dincolo de exoticul sud-est european şi caută identitatea unei regiuni care îşi detestă identitatea. Custodele expoziţiei, artistul ieşean Matei Bejenaru, spune că deşi nu ştiu prea multe unii despre alţii, cetăţenii sud-estului european trăiesc într-o lume comună, guvernată în general de aceleaşi modele economice, politice şi culturale.
Ca orice expoziţie ambiţioasă şi cu mai mulţi autori, „Vremuri rele/Vremuri bune” spune prin imaginile sale mai multe poveşti. Una dintre ele îi aparţine artistului moldovean Ştefan Rusu, care prezintă cu umor şi ironie un film despre furtul „secretului” vinului Heres de către moldoveni, în vremea Uniunii Sovietice. Ştefan Rusu spune că filmul are o miză mai amplă decât soarta unei microciupercuţe: arată că indentitatea nu se poate exporta.
În schimb, ţigările, covoarele şi hainele se pot, chiar fără plata vămilor. Un alt artist moldovean, Dumitru Oboroc expune la galeria de la Praga o ţigară imensă, cu inscripţia „Joint UE”, făcută din covoare româneşti şi haine second-hand din Occident, într-un fel de scurtă istorie a comerţului mai mult sau mai puţin legal al celor săraci.
Iar lumea pieţelor, văzută în lumina tristă a unei zile de iarnă, oglindită în băltoacele murdare ale parcărilor transformate în târg, este prezentă şi în fotografiile celui de-al treilea moldovean al expoziţiei de la Praga, Veaceslav Druţă.
Una din cele mai puternice poveşti moldoveneşti ale expoziţiei „Vremuri rele/Vremuri bune” aparţine artistei românce Aurelia Mihai, autoarea unui film despre ciobanii de pe Prut. În câteva minute, vizitatorul află din gura păstorilor tot ce are nevoie să ştie despre evoluţia unei vecinătăţi în schimbare. De la sârma ghimpată a sovieticilor la euforia Podului de Flori („Bunica s-a aruncat în Prut în cămaşă de noapte. Avea vreo 73 de ani, dar a stat la Prut toată ziua”) şi până la noua graniţă, europeană, supravegheată cu tehnologie ultramodernă, chipurile mai umană, dar care sigilează şi mai bine despărţirea dintre oameni.
Custodele Matei Bejenaru, spune că economia este firul roşu al expoziţiei găzduită de centrul „Futura” de la Praga. Lumea Balcanilor sau estului european este o lume a târgurilor, a contrabandei, dar şi a invaziei marilor corporaţii, care nivelează încet, dar sigur hârtoapele tranziţiei post-comuniste după chipul şi asemănarea Occidentului .
În filmul despre maşina „Dacia” al românului Ştefan Constantinescu, eroii evocă setea de bunuri occidentale care-i măcina pe vremea comunismului şi îşi amintesc vârsta la care au băut prima dată „Coca-Cola” sau au ronţăit „Tic-Tac”. Îşi povestesc această adolescenţă a consumului înconjuraţi de rafturi pline, cu un zâmbet de om anunţat că a ajuns la capătul drumului, dar care nu ştie exact unde se află.
