Un sondaj de opinie va trezi întotdeauna reacţii contradictorii: acceptare din partea celor favorizaţi şi contestări din partea concurenţilor electorali nemulţumiţi de propria cotă. Cred că e momentul să facem câteva observaţii de fond, ce relativizează într-o proporţie semnificativă cifrele ultimului Barometru de Opinie Publică, prezentat pe 24 martie curent.
În primul rând, să spunem că datele acestui sondaj relevă un anume chip psihologic al respondenţilor. E vorba de un cetăţean timorat, sceptic şi neîncrezător faţă de cineva care îi pune întrebări. Cei 8 ani de guvernare comunistă au resuscitat vechea frică a moldovenilor, tendinţa lor de a-şi camufla adevăratele opţiuni politice şi intenţii de vot, cu gândul la nişte posibile represalii. Acest blocaj psihologic face destul de irelevantă orice investigaţie sociologică în Moldova.
În al doilea rând, o ştim din experienţa Barometrelor de Opinie precedente – publicate în preajma alegerilor generale din 2005 şi a alegerilor locale din 2007 –, PCRM beneficia, pe hârtie, cu aproape 15 % mai mult iar Opoziţia cu 8-9 la sută mai puţin în raport cu rezultatele finale ale votului. Această situaţie se va repeta, probabil, şi pe 6 aprilie.
În sfârşit, sondajul ia în considerare doar perioada de început a campaniei electorale şi ignoră ultimele săptămâni, în care PLDM, PL şi AMN au făcut o campanie electorală „la firul ierbii”, cum se spune, străbătând în lung şi-n lat satele Moldovei, într-un tur de forţă ce n-are cum să nu producă nişte consecinţe. Acolo, în teritoriu, zarurile n-au fost nici pe departe aruncate: presa relatează zilnic despre incidente cu agenţi ai Puterii care încearcă să împiedice, prin diverse manevre, întâlnirile Opoziţiei cu alegătorii, dar nu reuşesc decât să sporească şansele schimbării.
Pe de altă parte, ca impresie generală, se cuvine remarcat, Barometrul de Opinie Publică mărturiseşte o uriaşă confuzie şi o stagnare de percepţie în probleme ce ţin de orientarea geopolitică, de valorile fundamentale ale Republicii Moldova. Câteva exemple. Astfel, 65 la sută dintre cetăţenii chestionaţi ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum pe această temă. În acelaşi timp, 60 % dintre participanţii la sondaj consideră că principalul partener strategic al Republicii Moldova trebuie să fie Rusia, iar pentru parteneriatul cu UE se pronunţă 21% dintre respondenţi. Pentru aderarea Republicii Moldova la NATO ar opta, potrivit Barometrului, doar 24 la sută din moldoveni.
Aceste malformaţii de optică se explică, în bună măsură, prin faptul că moldovenii, dominaţi de vechile inerţii şi stereotipuri de raportare, privesc în proporţie de 90 la sută televiziuni ruseşti, unde predomină un discurs virulent antioccidental, iar postul Moldova 1, situat în spatele lor ca preferinţă, nu are emisiuni oneste şi profesioniste despre integrarea europeană şi euroatlantică, ci cultivă aceeaşi mentalitate falimentară cu „statul în două luntri”, adică şi cu Vestul, şi cu Estul.
Moldovenii nu au exerciţiul gândirii independente, nu ştiu să lege cauzele de efecte. Criza economică mondială care, potrivit Barometrului de Opinie, afectează deja Moldova, s-ar putea să contribuie, după 6 aprilie, la o maturizare abruptă a electoratului basarabean, cum n-au reuşit în toţi anii din urmă partidele pro-europene responsabile şi presa independentă, însă criza economică, să recunoaştem, nu este tocmai „profesorul de democraţie” pe care ni l-am dori.
În primul rând, să spunem că datele acestui sondaj relevă un anume chip psihologic al respondenţilor. E vorba de un cetăţean timorat, sceptic şi neîncrezător faţă de cineva care îi pune întrebări. Cei 8 ani de guvernare comunistă au resuscitat vechea frică a moldovenilor, tendinţa lor de a-şi camufla adevăratele opţiuni politice şi intenţii de vot, cu gândul la nişte posibile represalii. Acest blocaj psihologic face destul de irelevantă orice investigaţie sociologică în Moldova.
În al doilea rând, o ştim din experienţa Barometrelor de Opinie precedente – publicate în preajma alegerilor generale din 2005 şi a alegerilor locale din 2007 –, PCRM beneficia, pe hârtie, cu aproape 15 % mai mult iar Opoziţia cu 8-9 la sută mai puţin în raport cu rezultatele finale ale votului. Această situaţie se va repeta, probabil, şi pe 6 aprilie.
În sfârşit, sondajul ia în considerare doar perioada de început a campaniei electorale şi ignoră ultimele săptămâni, în care PLDM, PL şi AMN au făcut o campanie electorală „la firul ierbii”, cum se spune, străbătând în lung şi-n lat satele Moldovei, într-un tur de forţă ce n-are cum să nu producă nişte consecinţe. Acolo, în teritoriu, zarurile n-au fost nici pe departe aruncate: presa relatează zilnic despre incidente cu agenţi ai Puterii care încearcă să împiedice, prin diverse manevre, întâlnirile Opoziţiei cu alegătorii, dar nu reuşesc decât să sporească şansele schimbării.
Pe de altă parte, ca impresie generală, se cuvine remarcat, Barometrul de Opinie Publică mărturiseşte o uriaşă confuzie şi o stagnare de percepţie în probleme ce ţin de orientarea geopolitică, de valorile fundamentale ale Republicii Moldova. Câteva exemple. Astfel, 65 la sută dintre cetăţenii chestionaţi ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum pe această temă. În acelaşi timp, 60 % dintre participanţii la sondaj consideră că principalul partener strategic al Republicii Moldova trebuie să fie Rusia, iar pentru parteneriatul cu UE se pronunţă 21% dintre respondenţi. Pentru aderarea Republicii Moldova la NATO ar opta, potrivit Barometrului, doar 24 la sută din moldoveni.
Aceste malformaţii de optică se explică, în bună măsură, prin faptul că moldovenii, dominaţi de vechile inerţii şi stereotipuri de raportare, privesc în proporţie de 90 la sută televiziuni ruseşti, unde predomină un discurs virulent antioccidental, iar postul Moldova 1, situat în spatele lor ca preferinţă, nu are emisiuni oneste şi profesioniste despre integrarea europeană şi euroatlantică, ci cultivă aceeaşi mentalitate falimentară cu „statul în două luntri”, adică şi cu Vestul, şi cu Estul.
Moldovenii nu au exerciţiul gândirii independente, nu ştiu să lege cauzele de efecte. Criza economică mondială care, potrivit Barometrului de Opinie, afectează deja Moldova, s-ar putea să contribuie, după 6 aprilie, la o maturizare abruptă a electoratului basarabean, cum n-au reuşit în toţi anii din urmă partidele pro-europene responsabile şi presa independentă, însă criza economică, să recunoaştem, nu este tocmai „profesorul de democraţie” pe care ni l-am dori.
