Am ascultat şi eu deunăzi cu atenţie discursul mitropolitului Vladimir şi mărturisesc că am rămas uşor nedumerit. Pe de o parte, îngrijorarea mitropolitului e firească. Mulţi tineri nu s-au comportat civilizat în ziua de 7 aprilie. Şi propunerea de a preda religia în şcoală poate fi înţeleasă, cu toate că nu va fi agreată de toată lumea.
Altceva m-a mirat. Am avut impresia că ÎPS Vladimir a fost preocupat numai de comportamentul regretabil al unor tineri care au devastat instituţiile statului. Zice mitropolitul: “Atît statul, cît şi biserica, trebuie să acorde mai multă atenţie educaţiei tinerei generaţii. Dacă noi i-am educa pe tineri în spiritul legilor lui Dumnezeu, atunci aceste evenimente nu s-ar întîmpla”. Aici aş face o precizare: educaţia religioasă trebuie, fireşte, să-l facă pe tînăr mai bun şi mai cumsecade, dar nu ştiu dacă trebuie să-şi propună anihilarea conştiinţei civice şi a convingerilor politice. Pînă unde vrem să ajungem cu educaţia religioasă? Asta nu-mi este clar.
Ascultînd discursul mitropolitului am avut senzaţia că acesta nu e suficient de echidistant. Zic asta pentru că şi comportamentul organelor de stat nu a fost ireproşabil, iar, la rigoare, de o educaţie religioasă ar avea nevoie şi unii reprezentanţi ai organelor de forţă care reţineau, fără menajamente, oamenii în stradă. Să mă mai întreb, a suta oară, dacă au nevoie de o educaţie religioasă cinovnicii care refuză ostentativ să vorbească cu presa? De remarcat că retorica agresivă s-a instaurat în politica moldovenească cu mult timp înaintea evenimentelor din 7 aprilie. Această retorică, îmbrăţişată mai ales în campaniile electorale şi de putere, alimentează mereu animozităţi în societate şi mi se pare o cauză mai serioasă a haosului din 7 aprilie decît lipsa educaţiei religioase în şcoală.
Şi mai e ceva. Nu văd o legătură între predilecţia tinerilor pentru concerte zgomotoase şi haosul din 7 aprilie. Mai degrabă, distracţiile îi îndepărtează pe tineri de politică decît îi apropie.
Altceva m-a mirat. Am avut impresia că ÎPS Vladimir a fost preocupat numai de comportamentul regretabil al unor tineri care au devastat instituţiile statului. Zice mitropolitul: “Atît statul, cît şi biserica, trebuie să acorde mai multă atenţie educaţiei tinerei generaţii. Dacă noi i-am educa pe tineri în spiritul legilor lui Dumnezeu, atunci aceste evenimente nu s-ar întîmpla”. Aici aş face o precizare: educaţia religioasă trebuie, fireşte, să-l facă pe tînăr mai bun şi mai cumsecade, dar nu ştiu dacă trebuie să-şi propună anihilarea conştiinţei civice şi a convingerilor politice. Pînă unde vrem să ajungem cu educaţia religioasă? Asta nu-mi este clar.
Ascultînd discursul mitropolitului am avut senzaţia că acesta nu e suficient de echidistant. Zic asta pentru că şi comportamentul organelor de stat nu a fost ireproşabil, iar, la rigoare, de o educaţie religioasă ar avea nevoie şi unii reprezentanţi ai organelor de forţă care reţineau, fără menajamente, oamenii în stradă. Să mă mai întreb, a suta oară, dacă au nevoie de o educaţie religioasă cinovnicii care refuză ostentativ să vorbească cu presa? De remarcat că retorica agresivă s-a instaurat în politica moldovenească cu mult timp înaintea evenimentelor din 7 aprilie. Această retorică, îmbrăţişată mai ales în campaniile electorale şi de putere, alimentează mereu animozităţi în societate şi mi se pare o cauză mai serioasă a haosului din 7 aprilie decît lipsa educaţiei religioase în şcoală.
Şi mai e ceva. Nu văd o legătură între predilecţia tinerilor pentru concerte zgomotoase şi haosul din 7 aprilie. Mai degrabă, distracţiile îi îndepărtează pe tineri de politică decît îi apropie.
