Aflu deunăzi că preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin a cerut eliberarea din funcţie a directorului general al Agenţiei Medicamentului pentru “atitudine nestatală în exercitarea funcţiei deţinute”.
Mărturisesc că m-a contrariat formularea asta. Ce-o fi făcut şeful Agenţiei Medicamentului? O fi transmis secrete de stat unor răuleni străini? Sau poate – ferească Dumnezeu! – o fi fost printre cei care au luat cu asalt clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei?
Citind ştirea pînă la capăt, am aflat că directorul sus-pomenit e bănuit de lacune grave în achiziţionarea medicamentelor pentru sistemul de sănătate publică.
Trebuie să spun din capul locului că noţiunea “atitudine nestatală” mi se pare foarte laxă şi confuză, dacă mă gîndesc la circumstanţele în care e folosită aici. Ce e, în fapt, atitudinea nestatală? Are ea nişte frontiere? E absenţa patriotismului? E prejudicierea deliberată sau involuntară a intereselor statului? Luînd în considerare lejeritatea periculoasă cu care guvernanţii autohtoni o folosesc pentru numirea unor fenomene strict economice şi sociale, ea ar putea să însemne orice infracţiune sau tîlhărie.
Eu mă întreb: hoţul de buzunare, care mi-a furat telefonul mobil într-un maxi-taxi, are şi el o atitudine nestatală? Probabil că da, căci, la rigoare, orice infracţiune şi neregulă contravine intereselor statului, nu?
Îmi amintesc acum de fostul premier Tarlev care confunda patriotismul cu predilecţia pentru produsele autohtone. De aici e un pas pînă la etichetarea drept nepatrioţi şi nestatalişti a celor care nu vor să cumpere produse moldoveneşti dubioase.
Ce vreau să zic? Consider că guvernanţii ar trebui să fie mult mai atenţi atunci cînd folosesc acuzaţii grave de felul noţiunii “atitudine nestatală”. Asta ca nu cumva, într-o bună zi, toţi cei care au un punct diferit de cel al puterii să se pomenească înregimentaţi cu forţa în cohorta nestataliştilor şi nepatrioţilor…
Mărturisesc că m-a contrariat formularea asta. Ce-o fi făcut şeful Agenţiei Medicamentului? O fi transmis secrete de stat unor răuleni străini? Sau poate – ferească Dumnezeu! – o fi fost printre cei care au luat cu asalt clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei?
Citind ştirea pînă la capăt, am aflat că directorul sus-pomenit e bănuit de lacune grave în achiziţionarea medicamentelor pentru sistemul de sănătate publică.
Trebuie să spun din capul locului că noţiunea “atitudine nestatală” mi se pare foarte laxă şi confuză, dacă mă gîndesc la circumstanţele în care e folosită aici. Ce e, în fapt, atitudinea nestatală? Are ea nişte frontiere? E absenţa patriotismului? E prejudicierea deliberată sau involuntară a intereselor statului? Luînd în considerare lejeritatea periculoasă cu care guvernanţii autohtoni o folosesc pentru numirea unor fenomene strict economice şi sociale, ea ar putea să însemne orice infracţiune sau tîlhărie.
Eu mă întreb: hoţul de buzunare, care mi-a furat telefonul mobil într-un maxi-taxi, are şi el o atitudine nestatală? Probabil că da, căci, la rigoare, orice infracţiune şi neregulă contravine intereselor statului, nu?
Îmi amintesc acum de fostul premier Tarlev care confunda patriotismul cu predilecţia pentru produsele autohtone. De aici e un pas pînă la etichetarea drept nepatrioţi şi nestatalişti a celor care nu vor să cumpere produse moldoveneşti dubioase.
Ce vreau să zic? Consider că guvernanţii ar trebui să fie mult mai atenţi atunci cînd folosesc acuzaţii grave de felul noţiunii “atitudine nestatală”. Asta ca nu cumva, într-o bună zi, toţi cei care au un punct diferit de cel al puterii să se pomenească înregimentaţi cu forţa în cohorta nestataliştilor şi nepatrioţilor…
