Cum s-a ajuns aici se stie : in 1889, la al doilea congres al Internationalei socialiste s-a propus stabilirea unei date care sa devina sarbatoarea internationala a muncii. Socialistii fiind pe atunci oameni foarte culti, cineva a avut ideea de a recupera aceasta sarbatoare antica, pre-crestina a primaverii. In vechile ritualuri agrare, se organizau procesiuni care marcau reinnoirea naturii. Socialistii, iar dupa ei, comunistii, au facut din asta, un fel de "Sfinta zi a muncii", uitind cu totul de unde venea sarbatoarea.
S-au pastrat procesiunile si defilarile, insa, de data aceasta, era vorba mai degraba de parade militare sau organizate de sindicate. Vreme de decenii, kremlinologii occidentali studiau luptele politice subterane din conducerea URSS-ului, analizind pozitia in tribuna oficiala a participantilor in raport cu "pivotul central" care era secretarul general al partidului comunist - "axis mundi", adica " oistea cosmica".
Pentru majoritatea cetatenilor din regimurile comuniste insa, 1 mai nu era altceva decit mare corvoada, ziua in care trebuiau sa mearga la definare.
Un lucru mai putin cunoscut astazi este ca Uniunea Sovietica a introdus ziua de 1 mai abia dupa al doilea razboi mondial si ca prima tara care a decretat-o zi libera, a fost Franta colaborationista a maresalului Petain.
Odata sfirsit comunismul (in mare parte), majoritatea tarilor din fostul lagar au anulat manifestatiile de 1 mai, ziua raminind totusi o sarbatoare legala, chiar daca in contextul de azi, oarecum artificiala. Defilari si manifestatii au astazi loc mai degraba in Europa Occidentala unde sindicalistii, comunistii si anarhistii manifesteaza in fiecare an impotriva marelui capital.
Totusi, chiar si in Europa sint tari care nu au cunoscut niciodata aceasta sarbatoare: Olanda si Elvetia. In Marea Britanie ziua libera este prima zi de luni din luna mai. In sfirsit, in Statele Unite, sarbatoarea muncii, zi legala de concediu, a fost stabilita pe 1 septembrie, sindicatele americane nedorind sa aibe nimic de-a face cu sindicatele europene.
S-au pastrat procesiunile si defilarile, insa, de data aceasta, era vorba mai degraba de parade militare sau organizate de sindicate. Vreme de decenii, kremlinologii occidentali studiau luptele politice subterane din conducerea URSS-ului, analizind pozitia in tribuna oficiala a participantilor in raport cu "pivotul central" care era secretarul general al partidului comunist - "axis mundi", adica " oistea cosmica".
Pentru majoritatea cetatenilor din regimurile comuniste insa, 1 mai nu era altceva decit mare corvoada, ziua in care trebuiau sa mearga la definare.
Un lucru mai putin cunoscut astazi este ca Uniunea Sovietica a introdus ziua de 1 mai abia dupa al doilea razboi mondial si ca prima tara care a decretat-o zi libera, a fost Franta colaborationista a maresalului Petain.
Odata sfirsit comunismul (in mare parte), majoritatea tarilor din fostul lagar au anulat manifestatiile de 1 mai, ziua raminind totusi o sarbatoare legala, chiar daca in contextul de azi, oarecum artificiala. Defilari si manifestatii au astazi loc mai degraba in Europa Occidentala unde sindicalistii, comunistii si anarhistii manifesteaza in fiecare an impotriva marelui capital.
Totusi, chiar si in Europa sint tari care nu au cunoscut niciodata aceasta sarbatoare: Olanda si Elvetia. In Marea Britanie ziua libera este prima zi de luni din luna mai. In sfirsit, in Statele Unite, sarbatoarea muncii, zi legala de concediu, a fost stabilita pe 1 septembrie, sindicatele americane nedorind sa aibe nimic de-a face cu sindicatele europene.
