Astăzi au avut loc ceremonii cu ocazia împlinirii unui sfert de secol de la accidentul nuclear al centralei ucrainiene Cernobîl. La 26 aprilie 1986, explozia unui reactor a generat un nor radioactiv deasupra unor zone întinse ale Europei. Sute de mii de locuitori din preajma centralei au fost evacuaţi, iar în anii următori în Ucraina şi Belarus mii de oameni au fost diagnosticaţi ca suferind de cancer din cauza dezastrului. Mircea Ţicudean a sintetizat o relatare a serviciului central de ştiri al Europa Liberă.
Cernobîl - 25 de ani de la catastrofa nucleară
Sute de persoane au aprins astăzi dimineaţă lumânări la Kiev, la o slujbă de pomenire în memoria victimelor celui mai grav accident nuclear din istorie, iar clopotul unei biserici din capitala Ucrainei a bătut de 25 de ori, pentru fiecare an scurs de la dezastru. Slujbe religioase au avut loc şi în alte oraşe din Ucraina, inclusiv la Slavutych, unde trăiesc astăzi mulţi dintre foştii angajaţi ai centralei Cernobîl.
Preşedintele Ucrainei, Viktor Yanukovich, şi preşedintele Rusiei, Dmitry Medvedev, au depus buchete de trandafiri roşii la o ceremonie ţinută în apropierea centralei. Preşedintele Yanukovich a adus un omagiu celor care au murit în efortul de îndepărtare a rămăşiţelor reactorului explodat, în urmă cu 25 de ani. Liderul ucrainian a spus că se pleacă în faţa celor care au salvat omenirea în urmă cu un sfert de secol, spunând că noile generaţii le sunt recunoscătoare.
Iar preşedintele rus Medvedev a spus că a trimis liderilor lumii propunerea unui nou acord de siguranţă nucleară, pentru evitarea unor dezastre cum a fost cel de la Cernobîl sau mai recent cel de la Fukushima. Medvedev a adăugat însă că asemenea tragedii nu trebuie să ducă la renunţarea la energia atomică. „Nimeni nu a oferit deocamdată vreo sursă de energie care să înlocuiască energia atomică”, a spus Medvedev, adăugând că pentru buna funcţionare a centralelor este nevoie ca omenirea să înţeleagă mai bine cu ce putere are de-a face şi să răspundă cu tehnologii adecvate.
La 26 aprilie 1986 un test de siguranţă efectuat la centrala Cernobîl a dat greş, provocând explozia şi incendierea reactorului patru. Materialul radioactiv s-a răspândit pe mari suprafeţe din ceea ce este astăzi Ucraina, Belarus, sudul Rusiei, iar vântul l-a întors apoi spre vestul Europei. Andriy Gusin lucra în schimbul de dimineaţă la centrala Cernobîl. Gusin îşi aminteşte că de îndată ce au trecut podul de la Pripiat în drum spre lucru el şi colegii lui au văzut urmările exterioare ale exploziei de la centrală – dar au intrat în schimb, fără să ştie ce anume se întâmplase.
Statisticile oficiale vorbesc de 30 de morţi în primele zile după accident, dar experţii spun că de atunci au murit din cauza bolilor provocate de radiaţie alte mii de persoane. Autorităţile sovietice ale vremii au ezitat să facă public accidentul, fiind acuzate apoi că aveau de gând să nu spună lumii niciodată ce s-a întâmplat.
În săptămânile şi lunile următoare au fost evacuate sute de mii de persoane mai ales din aşa-numitul „atomgorod” Pripiat, dar şi din orăşele şi sate aflate pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. Aşa-numita „zonă de excludere” este pustie până astăzi, cu excepţia unor localnici care au ales să revină acasă, în ciuda tuturor riscurilor.
Centrala nucleară a continuat să producă energie până în 2000, când preşedintele de atunci al Ucrainei, Leonid Kuchma, a cedat presiunilor internaţionale şi a ordonat închiderea ultimului reactor. Tăinuirea accidentului de către liderii fostei Uniuni Sovietice a fost criticată astăzi, la Cernobîl, de preşedintele Rusiei Dmitry Medvedev. „Este datoria statului să spună oamenilor adevărul”, a spus Dmitry Medvedev, recunoscând că Kremlinul a greşit în urmă cu 25 de ani.
Săptămâna trecută, după ce lumea a trecut printr-un nou şoc atomic provocat de accidentul de la Fukuşima, comunitatea internaţională a promis ajutoare de 780 de milioane de euro pentru construcţia unui nou sarcofag sigur deasupra reactorului patru de la Cernobîl.
