Rareori o săptămână care să ilustreze mai didactic părerea grijuliei menajere ionesciene care credea, ca orice om cumsecade, că nu ar trebui să abordăm direct matematica, mai cu seamă aritmetica, pentru că cifrele ne obosesc şi ne enervează. Şi nu, nu e vorba despre procentele fantomatice pe care şi le revendică diverşi politicieni pe marginea unor sondaje de opinie dubioase. Nici despre creşterile economice prognozate de guvern pentru următoarele cincinale.
Sinteza săptămînii politice românești cu Sorin Șerb
Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, a publicat raportul pe anul trecut. România se plasează în jumătatea plină a paharului, cu un deficit guvernamental mediu (adică de 6,4 la sută) şi un grad de îndatorare publică de circa 30 de procente, ceea ce ne spune că om fi săraci, om pierde noi resurse financiare, dar nici datorii prea multe n-avem.
Problema ar fi, spun statisticienii europeni, că România pare să fi raportat cifre diferite faţă de realitatea economică.
Contabilii europeni cred că românii au dosit o parte din datoriile şi tranzacţiile financiare, furnizând date inexacte în legătură cu activităţile la nivelul administraţiilor publice. Nu ne rămâne decât să ghicim, sub fumul gros al unei asemenea declaraţii prudent-diplomatice, la ce investiţii publice sau licitaţii se gândesc finanţiştii europeni.
Aritmetica cifrelor mari, care mereu ne-au ameţit în ajunul perioadelor electorale şi ne-au dat mahmureli agonice după aceea, pare să se gripeze în preajma negocierilor unui nou acord cu FMI. De partea cealaltă, economiştii spun că România raportează la Eurostat de două ori pe an rezultatele economice şi că birocraţii din Luxembourg au intepretat greşit cifrele primite la sfârşitul lunii trecute.
Se pare că, în lunga sa istorie de mai mult de jumătate de secol, Eurostat s-a mai încurcat în tabla înmulţirii stârnind iritarea altor capitale europene. România nu a făcut excepţie. Premierul Emil Boc dă vina pe guvernarea Tăriceanu care nu ar fi raportat corect date legate de companii ale căilor ferate şi din producţia de energie electrică. Se referea, pentru a intra în semantica acestor vorbe spuse pe picior, în timpul luptei electorale interne din partidul democrat liberal, la fostele regii autonome, astăzi companii de stat, care, alături de multe altele, au fost pusculiţa de bani şi energie ieftină a multora dintre cei care se indignează azi pe marginea afirmaţiilor statisticienilor europeni. Acestea sunt coloanele cu cifre care par să se fi volatilizat în rapoartele Bucureştiului.
De asemenea, e greu de crezut că telegondola din munţii Parâng sau fabuloasele cheltuieli pe autostrăzi fantomatice se regăsesc în informările transmise la Bruxelles. Această sinceritate instituţională ar presupune un simţ critic şi o capacitate de autoanaliză de care guvernul, preocupat să-şi cosmetizeze eşecurile, nu a dat dovadă până acum. Nu e de mirare că semantica, filologia, în general, spune aceeaşi menajeră din Lecţia lui Ionescu, duce la bucluc.
Pentru a înlătura ambiguităţile, preşedintele Băsescu a anunţat, după ce a comentat raportul Eurostat, că, până la sfârşitul verii, companiile de stat vor fi restructurate. Aceste bijuterii ale coroanei în care mulţi au rupt colţii reformei statului păreau să trăiască într-un univers paralel, îmbunătăţind statisticile sărăciei cu primele şi tichetele lor cadou. Dacă au reuşit undeva politicile anticriză ale guvernului, aici a fost. Aici s-au aglomerat arieratele afacerilor statului cu propriii săi corupţi sau diletanţi şi tot aici s-au răsturnat căruţele de bani bugetari destinaţi investiţiilor.
Impunându-şi monopolul ca să-şi menţină statusul economic, companiile de stat au falimentat bugetul oamenilor de rând şi au demonstrat că îţi trebuie piele groasă ca să supravieţuieşti în miezul unui ev aprins. Astfel că, în ciuda necesităţii restructurării, companiile de stat, regiile (sau cum li se va spune după marea năpârleală a reformelor) se adaptează şi, înfometate, regăsesc jugulara economiei pe care o drenează de sânge încă din vremurile păcatelor originare ale economiei postcomuniste.
