3 mai 2001
Actualitatea (Moderator: R.C. Cristea; corespondent: Ingrid Şuşu).
Situația presei în România.
„În raportul pe 2000, organizaţia „Reporteri fără frontieră” aminteşte mai multe date tragice care pot da o imagine asupra gradului foarte ridicat de risc pe care-l presupune adesea meseria de jurnalist. [...]
În România, din fericire, situaţia mass-media este în mod clar stabilizată. Problemele mass-media par să fie cele clasice ale ţărilor în tranziţie, de la imixiunile politicului la diverse presiuni de ordin economic.
În clipa de faţă, România dispune de mai multe cotidiene, posturi de televiziune şi radio, cu acoperire naţională sau regională, decât multe ţări europene. Horia Alexandrescu, directorul ziarului „Independentul” şi membru al conducerii Clubului român de presă, apreciază că după 1989, presa a trecut prin două etape de dezvoltare: „Prima etapă a însemnat un boom veritabil, intenţia multor ziarişti de a se afirma în condiţiile libertăţii presei – se ajunsese la aproape 2.000 de publicaţii, la un moment dat. Era evidentă politizarea, plăcerea de a face politică în presă dar şi cultivarea violenţei, prin publicarea faptelor diverse”.
„Cealaltă latură, cu sferele de influenţă – continuă Horia Alexandrescu – ele se fac simţite adesea şi din ce în ce mai mult se face observată interferenţa între interesele de afaceri şi politic ...”
Directorul cotidianului „Adevărul”, Dumitru Tinu, este de părere că independenţa presei ar trebui judecată sub aspectul efectelor presiunilor politice sau economice: „...suntem afectaţi cu toţi de diversele încercări de şantaj, de diversele încercări de înăsprire a legislaţiei, cu privire la accesul la informaţie..., suntem presaţi mereu de abuzul care se face cu dreptul de a chema în justiţie...!”
În privinţa conţinutului, este acceptată ideea că presa românească respectă standardele internaţionale. Excepţie face despărţirea clară a informaţiei de comentar.
