Ziua internațională a familiei: Copii și familii distruse

Tendinţele familiei moderne, spun psihologii şi sociologii, s-au schimbat în secolul 21. Divorţurile au devenit mai frecvente, căsătoriile mai rare şi la vîrste mai înaintate – în loc de 18 la 35. Migraţia îşi pune şi ea de multe ori amprenta. De cele mai dese ori asupra copiilor.

De patru ani de cînd a divorţat de soţie, Veaceslav Cibotari de la Drochia spune că bătătoreşte în zădar pragurile diverselor instanţe pentru a obţine permisiunea să-şi vadă fiica de cinci anişori: ”După mine soţia a avut trei concubini, iar fetiţa a trăit cu bunica de 90 de ani. Eu îi duceam de toate, însă în ultimii ani, de cînd s-a măritat, copilul s-a mutat în noua familie şi nu mi se mai permite să mă întîlnesc cu fetiţa mea. O iubesc foarte mult şi a-şi vrea să îi port de grijă. Copilul ar vrea să vină la mine, dar are frică de mamă.”

Asta în condiţiile în care, continuă avocata copilului, Tamara Plămădeală:”tatăl are aceleaşi drepturi ca şi mama: de a educa şi de a creşte copilul. Este responsabilitatea părinţilor după divorţ să cominice,astfel încît să ajungă la consens ca să nu sufere copilul.”

Cazul lui Veaceslav Cibotari e unul din sutele similare din Republica Moldova, iar cel mai mult au de suferit copiii, afirmă şefa direcţiei de protecţie a drepturilor copilului din municipiul Chişinău, Svetlana Chifa: ”permanent organizăm un concurs la noi la direcţie şi am rămas odată şocată de un desen. Un copil a făcut pe fundal negru un curcubeu despărţit în trei bucăți. Pe mijloc stătea copilul cu mînuţile întinse în părţi, unde pe o bucată era desenată mama, iar pe alta tăticul. Iar jos scria”Eu vreau să am şi mamă şi tată. Cred că acest desen ar trebui să fie ca „Tatăl Nostru” pentru familiile noastre”.

Divorţurile s-au înmulţit în Moldova pe fundalul sărăciei sunt de părere oamenii cu care am discutat pe străzile oraşului. În plus, nici statul nu se prea îngrijeşte de soarta familiilor moldovene, politicile de protecţie socială fiind ineficiente: ”Este în sarcina statului de a menţine familia: să mărească salariile şi să asigure un trai decent. O familie trebuie să aibă bază morală-educativă.”

Totuşi, din statisticile oficiale aflăm că în primele patru luni ale acestui an în Moldova au fost înregistrate în jur de 3000 de divorţuri, cu 9 la sută mai puţin faţă de anul trecut. Mai mult de jumătate dintre cuplurile destrămate au copii. Analistul de programe la Fondul ONU pentru Populaţie, Victor Lutenco crede că statisticile oficiale ar fi departe de realitate. „În special datorită fenomenului migraţional la noi s-au destrămat foarte multe familii. Asta se observă mai ales în ultimii 7-8 ani. Sigur că familia totdeauna a contribuit la îmbunătăţirea indicilor demografici. O familie bine constituită, bazate pe nişte relaţii foarte bune dintre soţ şi soţie, dintre părinţi şi copii, de regulă şi numărul copiilor nu este mai mic de doi. Asta permite şi un nivel de sănătate destul de bun, asigurarea mult mai bună a familiei. Acum principalele ţări din Europa occidentală care se ciocnesc de serioase probleme demografice, pun accentrul anume pe ceea ce se numeşte capital uman. Adică chiar dacă populaţia este puţină, atunci să trăiască bine şi să aibă o sănătate bună. Din această perspectivă, familia devine un garant al unei stări de sănătate foarte bună şi spre asta, probabil, ar trebui să tindem şi noi, ca una dintre politicile pe care ar trebui s-o adoptăm.”

Victor Lutenco spune că anul trecut în RM erau atestate mai mult de 134 de mii de familii în care cresc peste 250 de mii de copii. Este mult sau puţin pentru Moldova? „Dacă vorbim din perspectiva demografică, atunci nu este suficient.”spune analistrul de la Fondul ONU pentru populaţie. El constată că la moment, în RM căsătoria şi familia nu mai sunt sinonime, asta în condiţiile în care foarte multe cupluri conveţuiesc în concubinaj, adică conform tradiţiilor moderne.

Victor Lutenco aminteşte că Fondul ONU pentru Populaţie sprijină eforturile Guvernului moldovean pentru imbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei, printr-un program de asistenţă pentru anii 2007-2011: ”care este în mare parte orientat spre îmbunătăţirea situaţiei demografice spre întărirea capacităţilor Guvernului atît din perspectiva populaţiei şi dezvoltării, cît şi a relaţiei gender şi sănătăţii de reproducere. Aici a-şi aminti de un alt document – Strategia securităţii demografice a RM - care a fost recent elaborată şi deja aprobată la nivelul Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare şi deja expediată către Guvern. Probabil că va trece din nou spre avizare avînd în vedere că vom avea un Guvern nou în RM, dar totuşi acest document fundamentează destul de bine situaţia demografică la moment. În acelaşi timp acest document e bazat pe previziuni demografice pînă în anul 2050.

În baza acestor prognoze sunt formulate o serie de măsuri structurate în trei etape pe termen imediat, mediu şi lung. În primul rînd se mizează pe creşterea treptată a măsurilor de motiva a familiilor să aibă mai mulţi copii, respectiv asta însemnînd indemnizaţii, măsuri ce ţin de concediu de maternitate, de paternitate, adică schimbarea politicilor în acest domeniu. Pe de altă parte, e important aspectul de sănătate, fiindcă la noi mortalitatea în rîndul populaţiei economic active este foarte mare comparativ cu alte state. Un alt accent ar urma pus pe aspectele migraţionale; protecţia lucrătorilor migranţi, motivarea lor de a se întoarce în ţară, crearea de noi locuri de muncă.”

Dacă aceste măsuri vor fi lăsate de izbelişte, arată mai multe studii internaţionale, Moldova ar putea rămîne în următorii 50 de ani fără populaţie.