Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă spune că lucrează la un plan anti-şomaj, în cadrul planului mai amplu al Guvernului pentru depăşirea crizei economice. Agenţia vede soluţia în crearea locurilor de muncă la sate şi propune să li se ofere tot felul de facilităţi fiscale celor care doresc să-şi deschidă afaceri la ţară. Agenţia recunoaşte că se gândeşte în primul rând la moldovenii care revin cu bani din străinătate.
Directorul interimar al Agenţiei Naţionale de profil, Ion Holban: ”Ministerul Economiei şi Comerţului identifică măsuri pentru moldovenii care au muncit în străinătate şi care se întorc cu bani. Vrem să îi convingem să deschidă afaceri la ţară ca să creeze locuri de muncă. O altă măsură ar fi instruirea mai ales în sfera serviciului public. Ştim că salariile sunt mici în acest domeniu şi nu prea multă lume s-a orientat în acest domeniu. O altă măsură ar fi ca persoanele care sunt înregistrate la oficile de şomaj şi care nu au fost angajate, să fie implicate la diferite lucrări publice. Acestea vor fi propuse pentru o perioadă de la trei la şase luni.”
Însă planurile Guvernului şi viaţa reală nu au foarte multe în comun, ne-au spus oameni pe care i-am întîlnit la noul Centru de informare despre piaţa muncii din Moldova, care a fost deschis cu aproape două săptămîni în urmă. Între timp, Centrul a fost vizitat de vreo 800 de persoane, care au căutat în special munci necalificate. Cei mai mulţi interlocutori mi-au zis că au fost disponibilizaţi de la firme private din capitală care nu au putut să ţină piept crizei globale.
Valentin, un bărbat trecut de 50 de ani vine aproape zilnic la Centru în speranţa să îşi găsească o slujbă. El spune că s-a înregistrat la oficiul de şomaj, dar va primi ajutor abia peste trei luni. Şomerul se arată nemulţumit că în ultimele două luni, de cînd îşi caută o slujbă, portalul guvernamental al pieţei de muncă din Moldova aproape că nu şi-a înnoit ofertele: “Ar trebui să lase numai locurile vacante reale. Pentru că majoritatea ofertelor sunt demult ocupate. Una şi aceaşi slujbă e ofertată aici de două luni. Asta nu e real. Nu ştii sigur cîte locuri vacante sunt, dar te poartă prin oraş. Nu e clar care locuri de muncă sunt vacante şi care nu. Situaţia pe piaţă e gravă, că şi aşa de ai noştri eram îndeajuns, acum cînd au început să vină şi cei de peste hotare, concurenţa pe piaţă e foarte mare. Numărul şomerilor s-a dublat. Din cauza lor acum stăm şi aşteptăm să ne ajungă rîndul la o slujbă.”
Tot aici un tînăr, care se numeşte Igor Ermurachi, îmi zice că din luna ianuarie îşi caută un job: ”Eu am învăţat de şofer, tractorist, autolăcătuş, automacaragiu, dar nu ne putem angaja pentru că nu avem experienţă. Acum lucrez temporar hamal la piaţa centrală şi am 60 de lei pe zi. E foarte puţin. Nu am o slubă stabilă că la piaţa m-au anagjat pînă găsesc pe cineva mai bun, cu experienţă.”
Un alt vizitator, Alexandru Sîrghi, în vîrstă de 60 de ani, povesteşte că a rămas fără lucru acum un an, nevoit, din cauza crizei, să se întoarcă acasă din Italia, unde a muncit în construcţii: “ În Europa era bine că primeam cîte 1000-1500 de Euro, da aici dacă îţi oferă 3000 de lei îţi pare mult. Pe vremuri am lucrat pămîntul, dar nu am cum să mă descurc la ţară. Pe pămînt mai multă cheltuială decît cîştig. Singura mea salvare ar fi să mă întorc în străinătate. Din 1995 am lucrat în construcţii prin Europa. Am fost în Polonia, Germania, Spania, Portugalia, Italia. Acolo am lucrat mai mult la negru, dar primeam salariu. Trimiteam acasă bani, familia era fericită. Acum trăim deja în greutăţi.”
După ce discută cu angajatele Centrului de Informare şi se convinge că la Centrul de Informare nu îşi poate găsi barem un loc vacant de măturător, domnul Sarghi, scoate din buzunar ultimul număr al ziarului Makler şi dă telefoane la ofertanţii de joburi în străinătate:” Alo, am găsit în ziar un anunţ în care scrie că oferiţi de muncă în străinătate... Din contul meu? Nu a-ţi putea să mă duceţi încolo şi ne înţelegem să luaţi partea Dvs. din salariul meu? Dacă nu, atunci au nu am de unde plăti, nu se primeşte. ”
Acelaşi lucru i-l spun şi alţi ofertanţi. Interlocutorul zice că deja şi-a pierdut şi speranţa că va reuşi să plece la muncă în străinătate:” Pe piaţa muncii din RM e numai amăgeală. Te angajează şi apoi nu te plătesc. Munceşti pe riscul tău! Nu mai ştiu în cine putem avea încredere.”
La începutul acestei luni, cîteva portaluri specializate pe probleme ale pieţei forţei de muncă, constatau că piaţa de joburi din Chişinău e în recesiune. Din statisiticile oficiale deducem că la începutul acestei luni îşi căutau de lucru peste 50 de mii de persoane, de două ori mai multe decît în luna mai anul trecut. În timp ce erau ofertate numai 4700 de locuri vacante, cu aproape o pătrime mai puţin decât acum trei luni.
Directorul interimar al Agenţiei Naţionale de profil, Ion Holban: ”Ministerul Economiei şi Comerţului identifică măsuri pentru moldovenii care au muncit în străinătate şi care se întorc cu bani. Vrem să îi convingem să deschidă afaceri la ţară ca să creeze locuri de muncă. O altă măsură ar fi instruirea mai ales în sfera serviciului public. Ştim că salariile sunt mici în acest domeniu şi nu prea multă lume s-a orientat în acest domeniu. O altă măsură ar fi ca persoanele care sunt înregistrate la oficile de şomaj şi care nu au fost angajate, să fie implicate la diferite lucrări publice. Acestea vor fi propuse pentru o perioadă de la trei la şase luni.”
Însă planurile Guvernului şi viaţa reală nu au foarte multe în comun, ne-au spus oameni pe care i-am întîlnit la noul Centru de informare despre piaţa muncii din Moldova, care a fost deschis cu aproape două săptămîni în urmă. Între timp, Centrul a fost vizitat de vreo 800 de persoane, care au căutat în special munci necalificate. Cei mai mulţi interlocutori mi-au zis că au fost disponibilizaţi de la firme private din capitală care nu au putut să ţină piept crizei globale.
Valentin, un bărbat trecut de 50 de ani vine aproape zilnic la Centru în speranţa să îşi găsească o slujbă. El spune că s-a înregistrat la oficiul de şomaj, dar va primi ajutor abia peste trei luni. Şomerul se arată nemulţumit că în ultimele două luni, de cînd îşi caută o slujbă, portalul guvernamental al pieţei de muncă din Moldova aproape că nu şi-a înnoit ofertele: “Ar trebui să lase numai locurile vacante reale. Pentru că majoritatea ofertelor sunt demult ocupate. Una şi aceaşi slujbă e ofertată aici de două luni. Asta nu e real. Nu ştii sigur cîte locuri vacante sunt, dar te poartă prin oraş. Nu e clar care locuri de muncă sunt vacante şi care nu. Situaţia pe piaţă e gravă, că şi aşa de ai noştri eram îndeajuns, acum cînd au început să vină şi cei de peste hotare, concurenţa pe piaţă e foarte mare. Numărul şomerilor s-a dublat. Din cauza lor acum stăm şi aşteptăm să ne ajungă rîndul la o slujbă.”
Tot aici un tînăr, care se numeşte Igor Ermurachi, îmi zice că din luna ianuarie îşi caută un job: ”Eu am învăţat de şofer, tractorist, autolăcătuş, automacaragiu, dar nu ne putem angaja pentru că nu avem experienţă. Acum lucrez temporar hamal la piaţa centrală şi am 60 de lei pe zi. E foarte puţin. Nu am o slubă stabilă că la piaţa m-au anagjat pînă găsesc pe cineva mai bun, cu experienţă.”
Un alt vizitator, Alexandru Sîrghi, în vîrstă de 60 de ani, povesteşte că a rămas fără lucru acum un an, nevoit, din cauza crizei, să se întoarcă acasă din Italia, unde a muncit în construcţii: “ În Europa era bine că primeam cîte 1000-1500 de Euro, da aici dacă îţi oferă 3000 de lei îţi pare mult. Pe vremuri am lucrat pămîntul, dar nu am cum să mă descurc la ţară. Pe pămînt mai multă cheltuială decît cîştig. Singura mea salvare ar fi să mă întorc în străinătate. Din 1995 am lucrat în construcţii prin Europa. Am fost în Polonia, Germania, Spania, Portugalia, Italia. Acolo am lucrat mai mult la negru, dar primeam salariu. Trimiteam acasă bani, familia era fericită. Acum trăim deja în greutăţi.”
După ce discută cu angajatele Centrului de Informare şi se convinge că la Centrul de Informare nu îşi poate găsi barem un loc vacant de măturător, domnul Sarghi, scoate din buzunar ultimul număr al ziarului Makler şi dă telefoane la ofertanţii de joburi în străinătate:” Alo, am găsit în ziar un anunţ în care scrie că oferiţi de muncă în străinătate... Din contul meu? Nu a-ţi putea să mă duceţi încolo şi ne înţelegem să luaţi partea Dvs. din salariul meu? Dacă nu, atunci au nu am de unde plăti, nu se primeşte. ”
Acelaşi lucru i-l spun şi alţi ofertanţi. Interlocutorul zice că deja şi-a pierdut şi speranţa că va reuşi să plece la muncă în străinătate:” Pe piaţa muncii din RM e numai amăgeală. Te angajează şi apoi nu te plătesc. Munceşti pe riscul tău! Nu mai ştiu în cine putem avea încredere.”
La începutul acestei luni, cîteva portaluri specializate pe probleme ale pieţei forţei de muncă, constatau că piaţa de joburi din Chişinău e în recesiune. Din statisiticile oficiale deducem că la începutul acestei luni îşi căutau de lucru peste 50 de mii de persoane, de două ori mai multe decît în luna mai anul trecut. În timp ce erau ofertate numai 4700 de locuri vacante, cu aproape o pătrime mai puţin decât acum trei luni.
