Vocile celor care-l contesta pe Obama sint in aceste zile extrem de slabe si ezitante. Presedintele este popular. Pe plan economic, acolo unde are principala problema, el actioneaza decisiv. Rezultatele se vor vedea dar exista sanse bune ca, fie si datorita ciclurilor economice, vestile sa se imbunatateasca pina la alegerile de peste trei ani. Sint sanse sa o faca si pina anul viitor, cind se va decide componenta Congresului.
Pe plan international, Barack Obama este la fel de activ. Si pina acum face exact ceea ce a spus ca va face. Si anume asculta, invita interlocutorii internationali sa regindeasca zone de conflict si neintelegere si indeamna la schimbare. In Orientul Mijlociu, presedintele Statelor Unite face echilibristica pe o foarte subtire sirma. De o parte este aliatul Israel si baza sa puternica de sprijin in Congresul american. De alta este perceptia de plecare a administratiei Obama ca rezolvarea conflictului israeliano-palestinian este conditia necesara a imbunatatirii imaginii Americii in lumea musulmana si ca o consecinta, diminuarii pericolului terorist.
Ori, Barack Obama si consilierii sai cred ca America nu va putea juca rolul de mediator eficace decit daca este perceputa ca un arbitru cit mai impartial cu putinta. Asta se traduce printr-o distantare de abordarea administratiei Bush si aparenta ca Statele Unite ar fi acum mai dure fata de Israel. In aceasta zona vin si criticile din partea conservatorilor. Interesant va fi de vazut ce se va intimpla cind retorica va face loc deciziilor, care implica optiuni clare si cu consecinte.
In Europa, Obama a ajuns pe fondul speculatiilor ca raporturile sale cu importanti aliati, cum sint cancelarul german Merkel si presedintele Frantei Sarkozy, nu ar fi pe masura entuziasmului popular pe care Barack Obama il genereaza pe continent. Presedintele a facut tot ce a putut pentru a descuraja astfel de speculatii. In patru luni de cind s-a instalat la Casa Alba, Barack Obama a vizitat Franta si Germania de cite doua ori si s-a intilnit cu Merkel si Sarkozy si la reuniuni internationale. Prin comparatie, presedintele Obama nu a fost inca in Asia – o va face in toamna— in conditiile in care se specula ca centrul de interes strategic american se va deplasa in acea directie.
Pe plan international, Barack Obama este la fel de activ. Si pina acum face exact ceea ce a spus ca va face. Si anume asculta, invita interlocutorii internationali sa regindeasca zone de conflict si neintelegere si indeamna la schimbare. In Orientul Mijlociu, presedintele Statelor Unite face echilibristica pe o foarte subtire sirma. De o parte este aliatul Israel si baza sa puternica de sprijin in Congresul american. De alta este perceptia de plecare a administratiei Obama ca rezolvarea conflictului israeliano-palestinian este conditia necesara a imbunatatirii imaginii Americii in lumea musulmana si ca o consecinta, diminuarii pericolului terorist.
Ori, Barack Obama si consilierii sai cred ca America nu va putea juca rolul de mediator eficace decit daca este perceputa ca un arbitru cit mai impartial cu putinta. Asta se traduce printr-o distantare de abordarea administratiei Bush si aparenta ca Statele Unite ar fi acum mai dure fata de Israel. In aceasta zona vin si criticile din partea conservatorilor. Interesant va fi de vazut ce se va intimpla cind retorica va face loc deciziilor, care implica optiuni clare si cu consecinte.
In Europa, Obama a ajuns pe fondul speculatiilor ca raporturile sale cu importanti aliati, cum sint cancelarul german Merkel si presedintele Frantei Sarkozy, nu ar fi pe masura entuziasmului popular pe care Barack Obama il genereaza pe continent. Presedintele a facut tot ce a putut pentru a descuraja astfel de speculatii. In patru luni de cind s-a instalat la Casa Alba, Barack Obama a vizitat Franta si Germania de cite doua ori si s-a intilnit cu Merkel si Sarkozy si la reuniuni internationale. Prin comparatie, presedintele Obama nu a fost inca in Asia – o va face in toamna— in conditiile in care se specula ca centrul de interes strategic american se va deplasa in acea directie.
