Moldova se pregăteşte de alegeri anticipate. Cele două tabere adverse au sarcini clare: comuniştii, care au ratat un singur vot pentru alegerea preşedintelui, din prea multă aroganţă şi refuz al dialogului, vor face totul pentru a rămâne la guvernare, neţinând seama de regula jocului democratic, în timp ce Opoziţia parlamentară urmează să-şi reafirme calitatea de alternativă serioasă şi responsabilă la actuala putere.
Comuniştii vor încerca, probabil, să-şi diversifice strategia electorală prin anexarea unui segment de centru-stânga, social-democrat – mai mulţi observatori sugerează că proaspăta demisie a lui Marian Lupu din PCRM ar pregăti plasarea fostului speaker în fruntea unei asemenea structuri de tip „burete”, menită să-i asigure PCRM nişte aliaţi de conjunctură în viitorul parlament. Vom vedea dacă această ipoteză se confirmă.
La rândul ei, Opoziţia analizează câteva scenarii de participare, inclusiv posibilitatea de a merge în alegeri pe o listă comună sau măcar de a se aduna pe două liste care să-i sporească şansele: PL pe una şi PLDM cu AMN pe cealaltă. Dar acestea sunt proiecţii de viitor.
Ceea ce observăm în actualul context de maximă tensiune şi indecizie, este că PCRM şi-a intensificat efortul de manipulare a opiniei publice, prin interpretarea partizană, tendenţioasă, a evenimentelor postelectorale, în special a manifestaţiilor din 7 aprilie. Acum câteva zile, un post TV cu acoperire naţională, subordonat PCRM, a difuzat un film, numit, bombastic, „Atac asupra Moldovei”, în care Opoziţia este acuzată, prin vocea şefului statului, a procurorului general şi a şefului SIS, de orchestrare a violenţelor din 7 aprilie şi de tentativă de lovitură de stat. Sunt montate fragmente de discuţii telefonice ale liderilor liberali, interceptate de serviciile secrete, care ar confirma aceste acuzaţii. Realizatorii filmului nu oferă politicienilor democraţi dreptul la replică, aşa cum se obişnuieşte într-un documentar profesionist. Filmul „Atac asupra Moldovei” nu e făcut să informeze, ci să îngrozească electoratul: privindu-l, oamenii ar trebui să uite instantaneu de bilanţul celor 8 ani de guvernare dezastruoasă a PCRM, să se umple de mânie şi indignare faţă de actele de vandalism şi de subminare a statalităţii, la care s-ar fi dedat Opoziţia, şi să-i voteze unanim pe comunişti.
Lansarea acestei „bombe” propagandistice nu este o surpriză. Comuniştii acţionează cu cinismul care-i caracterizează. Surpriza neplăcută este faptul că cele trei partide de opoziţie n-au produs încă propriul lor film despre evenimentele din 6 şi 7 aprilie şi despre maltratările tinerilor de către poliţie, deşi există suficient material video, cu care să demonstreze fără dubii că lucrurile au stat exact invers, şi anume că o demonstraţie paşnică împotriva fraudării alegerilor a fost deturnată într-o acţiune violentă, soldată cu devastarea celor două sedii de stat, şi că structurile de forţă şi chiar înalţi demnitari comunişti au fost implicaţi în această „operaţiune specială”. La fel, Opoziţia încă nu a oferit opiniei publice dovezile, oricât de sumar documentate, ale falsificării scrutinului din 5 aprilie.
Ce mai aşteaptă partidele liberale? Acţionarea în justiţie a realizatorilor filmului „Atac asupra Moldovei”, aşa cum promite Opoziţia, este o întreprindere necesară în plan simbolic, dar cu minime efecte practice, pentru că în Moldova de azi justiţia se va face la urnele de vot. Oamenii trebuie să cunoască adevărul despre evenimentele de după 5 aprilie. Fără contracararea minciunii, în războiul informaţional care a început deja, orice negocieri şi regrupări preelectorale în interiorul Opoziţiei sunt prea puţin relevante.
Comuniştii vor încerca, probabil, să-şi diversifice strategia electorală prin anexarea unui segment de centru-stânga, social-democrat – mai mulţi observatori sugerează că proaspăta demisie a lui Marian Lupu din PCRM ar pregăti plasarea fostului speaker în fruntea unei asemenea structuri de tip „burete”, menită să-i asigure PCRM nişte aliaţi de conjunctură în viitorul parlament. Vom vedea dacă această ipoteză se confirmă.
La rândul ei, Opoziţia analizează câteva scenarii de participare, inclusiv posibilitatea de a merge în alegeri pe o listă comună sau măcar de a se aduna pe două liste care să-i sporească şansele: PL pe una şi PLDM cu AMN pe cealaltă. Dar acestea sunt proiecţii de viitor.
Ceea ce observăm în actualul context de maximă tensiune şi indecizie, este că PCRM şi-a intensificat efortul de manipulare a opiniei publice, prin interpretarea partizană, tendenţioasă, a evenimentelor postelectorale, în special a manifestaţiilor din 7 aprilie. Acum câteva zile, un post TV cu acoperire naţională, subordonat PCRM, a difuzat un film, numit, bombastic, „Atac asupra Moldovei”, în care Opoziţia este acuzată, prin vocea şefului statului, a procurorului general şi a şefului SIS, de orchestrare a violenţelor din 7 aprilie şi de tentativă de lovitură de stat. Sunt montate fragmente de discuţii telefonice ale liderilor liberali, interceptate de serviciile secrete, care ar confirma aceste acuzaţii. Realizatorii filmului nu oferă politicienilor democraţi dreptul la replică, aşa cum se obişnuieşte într-un documentar profesionist. Filmul „Atac asupra Moldovei” nu e făcut să informeze, ci să îngrozească electoratul: privindu-l, oamenii ar trebui să uite instantaneu de bilanţul celor 8 ani de guvernare dezastruoasă a PCRM, să se umple de mânie şi indignare faţă de actele de vandalism şi de subminare a statalităţii, la care s-ar fi dedat Opoziţia, şi să-i voteze unanim pe comunişti.
Lansarea acestei „bombe” propagandistice nu este o surpriză. Comuniştii acţionează cu cinismul care-i caracterizează. Surpriza neplăcută este faptul că cele trei partide de opoziţie n-au produs încă propriul lor film despre evenimentele din 6 şi 7 aprilie şi despre maltratările tinerilor de către poliţie, deşi există suficient material video, cu care să demonstreze fără dubii că lucrurile au stat exact invers, şi anume că o demonstraţie paşnică împotriva fraudării alegerilor a fost deturnată într-o acţiune violentă, soldată cu devastarea celor două sedii de stat, şi că structurile de forţă şi chiar înalţi demnitari comunişti au fost implicaţi în această „operaţiune specială”. La fel, Opoziţia încă nu a oferit opiniei publice dovezile, oricât de sumar documentate, ale falsificării scrutinului din 5 aprilie.
Ce mai aşteaptă partidele liberale? Acţionarea în justiţie a realizatorilor filmului „Atac asupra Moldovei”, aşa cum promite Opoziţia, este o întreprindere necesară în plan simbolic, dar cu minime efecte practice, pentru că în Moldova de azi justiţia se va face la urnele de vot. Oamenii trebuie să cunoască adevărul despre evenimentele de după 5 aprilie. Fără contracararea minciunii, în războiul informaţional care a început deja, orice negocieri şi regrupări preelectorale în interiorul Opoziţiei sunt prea puţin relevante.
