Europa Liberă: D-le Caslaru, Tiraspolul si Chisinaul dau vina unul pe altul. De unde provine aceasta confuzie? De ce nu este clar ca cine consuma, acela plateste?
Anatol Câșlaru: Confuzia este mai veche pentru ca, initial, se semna un contract direct cu Republica Moldova, dupa care s-a inceput semnarea contractelor cu Moldova-Gaz. Dar problema este mult mai larga de fapt. In timpul negocierilor, Repblica Moldova ar trebuie sa largeasca spectrul discutiilor. Fiindca este vorba, si o cunoasem cu totii, uneori Rusia are o politica dubla – sustine regiunea transnistreana inclusiv prin livrarile de gaze si inclusiv prin nesolicitarea datoriilor, iar pe de alta parte incearca sa puna aceste datorii pe seama Chisinaului. De aceea Republica Moldova ar trebui sa fie mai insistenta in negocieri si sa arate aceste puncte pe care le-am mentionat. Pentru ca uneori se creaza impresia ca nu se tine cont de relatii comerciale normale, iar uneori se pune accentul anume pe aceste relatii comerciale.
Europa Liberă: Aceasta problema are deci, oricum, si o conotatie poitica. Dar cat de real este totusi pericolul ca Rusia sa obtina controlul asupra retelelor de tranzit a gazelor din Republica Moldova?
Anatol Câșlaru: Noi de fapt avem practica cand Republica Moldova a transmis unele active Gazprom. Chiar cand s-a creat societatea Moldova-Gaz, o cota a fost transmisa in contul datoriilor. Dar nu cred ca ar fi acum reala transmiterea tuturor activelor Moldova-Gaz pentru datoria Transnistriei. Si asta fiindca, va spuneam, Gazprom chiar a participat la crearea unei intreprinderi separate prin politicile sale față de Moldova-Gaz in Transnistria, cu sopul anume de a prelua ulterior activele gaziere din Transnistria. In ceea ce priveste Transnistria, ar putea fi transmise aceste active, in ceea ce priveste partea dreapta a Nistrului, nu cred ca este posibil, fiindca regiunea transnistreana este o regiune de risc si Gazprom cand face livrarile de gaz cunoaste acest risc. Si atunci, cand isi creaza politicile de livrare a gazelor si a relatiilor sale comerciale atat cu Republica Moldova, cat si cu Transnistria, ar trebui sa ia in calcul acest risc. Pana acum nu a facut-o si acum nu putem sa punem toata vina pe Republica Moldova ca s-au acumulat aceste datorii.
Europa Liberă: D-le Caslaru, dar in general poate cineva obliga Transnitria sa plateasca pentru gazul pe care l-a consumat pana in prezent?
Anatol Câșlaru: Noi, si Dvs cred ca o cunoasteti, am vazut de mai multe ori capacitatea Rusiei si, inclusiv, a Gazprom-ului – Gazprom-ul implementeaza si politica de stat a Rusiei, nu este doar o companie – am vazut ca are capaciatatea de a influenta direct unele evolutii din Transnistria. Si asta ma face sa meditez la faptul ca a admis si nu a putut influenta ca aceste datorii sa fie platite. Sau mi se pare ca ar putea fi un scenariu mai larg, care urmeaza a fi implementat si rolul datoriilor este mult mai mare decat pare.
Europa Liberă: Puteti sa schitati in cateva cuvinte scenariul despre care e vorba?
Anatol Câșlaru: Daca urmarim evolutiile la nivel regional sau la nivelul CSI, Rusia prin intermediul gingantilor sai energetici de multe ori a acaparat active straine, inclusiv prin datorii acumulate. Iar politica sustinerii neconditionate a unor regimuri si admiterea de buna voie a unor datorii ar fi un factor de influenta pentru a prelua unele active.
Europa Liberă: Dar, in general, ce ar avea de pierdut si, mai ales, cat ar avea de pierdut Moldova, sau bugetul de stat, daca pierde rețelele de tranzit a gazelor? Asta daca admitem ca asa ceva totusi s-ar putea intampla.
Anatol Câșlaru: Prin felul lor activele gaziere sunt niste active foarte scumpe, daca le raportam la Republica Moldova. Si atunci, pierderea ar fi destul de mare. Urmeaza inca sa vedem, dar nu cred ca preluarea unor active ar insemna si tranzit gratuit prin Republica Moldova a gazelor rusesti pentru alte state.
Europa Liberă: Adica oricum Rusia ar urma sa plateasca pentru tranzitul de gaze, chiar daca gazoductul i-ar apartine?
Anatol Câșlaru: Da, aici trebuie de vazut care sunt relatiile, dar nu cred ca proprietatea ar trebui sa inseamna si neplata unor taxe.
Europa Liberă: Oricum, aceste retele n-ar trebui cedate atat de usor?
Anatol Câșlaru: Da. Aici cred ca se face si un joc psihologic. Mai ales ca e foarte greu sa vorbesti de relatii strict economice in relatia dintre Gazprom si Republica Moldova sau, mai exact, Rusia – Republica Moldova. De aceea mi se pare ca este mai mult un joc psihologic, mai ales tinand cont si de actuala situatie politica din Republica Moldova si de relatiile ulterioare care urmeaza sa se formeze intre aceste doua state.
Anatol Câșlaru: Confuzia este mai veche pentru ca, initial, se semna un contract direct cu Republica Moldova, dupa care s-a inceput semnarea contractelor cu Moldova-Gaz. Dar problema este mult mai larga de fapt. In timpul negocierilor, Repblica Moldova ar trebuie sa largeasca spectrul discutiilor. Fiindca este vorba, si o cunoasem cu totii, uneori Rusia are o politica dubla – sustine regiunea transnistreana inclusiv prin livrarile de gaze si inclusiv prin nesolicitarea datoriilor, iar pe de alta parte incearca sa puna aceste datorii pe seama Chisinaului. De aceea Republica Moldova ar trebui sa fie mai insistenta in negocieri si sa arate aceste puncte pe care le-am mentionat. Pentru ca uneori se creaza impresia ca nu se tine cont de relatii comerciale normale, iar uneori se pune accentul anume pe aceste relatii comerciale.
Europa Liberă: Aceasta problema are deci, oricum, si o conotatie poitica. Dar cat de real este totusi pericolul ca Rusia sa obtina controlul asupra retelelor de tranzit a gazelor din Republica Moldova?
Anatol Câșlaru: Noi de fapt avem practica cand Republica Moldova a transmis unele active Gazprom. Chiar cand s-a creat societatea Moldova-Gaz, o cota a fost transmisa in contul datoriilor. Dar nu cred ca ar fi acum reala transmiterea tuturor activelor Moldova-Gaz pentru datoria Transnistriei. Si asta fiindca, va spuneam, Gazprom chiar a participat la crearea unei intreprinderi separate prin politicile sale față de Moldova-Gaz in Transnistria, cu sopul anume de a prelua ulterior activele gaziere din Transnistria. In ceea ce priveste Transnistria, ar putea fi transmise aceste active, in ceea ce priveste partea dreapta a Nistrului, nu cred ca este posibil, fiindca regiunea transnistreana este o regiune de risc si Gazprom cand face livrarile de gaz cunoaste acest risc. Si atunci, cand isi creaza politicile de livrare a gazelor si a relatiilor sale comerciale atat cu Republica Moldova, cat si cu Transnistria, ar trebui sa ia in calcul acest risc. Pana acum nu a facut-o si acum nu putem sa punem toata vina pe Republica Moldova ca s-au acumulat aceste datorii.
Europa Liberă: D-le Caslaru, dar in general poate cineva obliga Transnitria sa plateasca pentru gazul pe care l-a consumat pana in prezent?
Anatol Câșlaru: Noi, si Dvs cred ca o cunoasteti, am vazut de mai multe ori capacitatea Rusiei si, inclusiv, a Gazprom-ului – Gazprom-ul implementeaza si politica de stat a Rusiei, nu este doar o companie – am vazut ca are capaciatatea de a influenta direct unele evolutii din Transnistria. Si asta ma face sa meditez la faptul ca a admis si nu a putut influenta ca aceste datorii sa fie platite. Sau mi se pare ca ar putea fi un scenariu mai larg, care urmeaza a fi implementat si rolul datoriilor este mult mai mare decat pare.
Europa Liberă: Puteti sa schitati in cateva cuvinte scenariul despre care e vorba?
Anatol Câșlaru: Daca urmarim evolutiile la nivel regional sau la nivelul CSI, Rusia prin intermediul gingantilor sai energetici de multe ori a acaparat active straine, inclusiv prin datorii acumulate. Iar politica sustinerii neconditionate a unor regimuri si admiterea de buna voie a unor datorii ar fi un factor de influenta pentru a prelua unele active.
Europa Liberă: Dar, in general, ce ar avea de pierdut si, mai ales, cat ar avea de pierdut Moldova, sau bugetul de stat, daca pierde rețelele de tranzit a gazelor? Asta daca admitem ca asa ceva totusi s-ar putea intampla.
Anatol Câșlaru: Prin felul lor activele gaziere sunt niste active foarte scumpe, daca le raportam la Republica Moldova. Si atunci, pierderea ar fi destul de mare. Urmeaza inca sa vedem, dar nu cred ca preluarea unor active ar insemna si tranzit gratuit prin Republica Moldova a gazelor rusesti pentru alte state.
Europa Liberă: Adica oricum Rusia ar urma sa plateasca pentru tranzitul de gaze, chiar daca gazoductul i-ar apartine?
Anatol Câșlaru: Da, aici trebuie de vazut care sunt relatiile, dar nu cred ca proprietatea ar trebui sa inseamna si neplata unor taxe.
Europa Liberă: Oricum, aceste retele n-ar trebui cedate atat de usor?
Anatol Câșlaru: Da. Aici cred ca se face si un joc psihologic. Mai ales ca e foarte greu sa vorbesti de relatii strict economice in relatia dintre Gazprom si Republica Moldova sau, mai exact, Rusia – Republica Moldova. De aceea mi se pare ca este mai mult un joc psihologic, mai ales tinand cont si de actuala situatie politica din Republica Moldova si de relatiile ulterioare care urmeaza sa se formeze intre aceste doua state.
