Avem câteva noutăţi importante, care limpezesc momentul politic în Republica Moldova. În primul rând, după mai multe ezitări și amânări tactice, a fost anunțată data alegerilor anticipate, 29 iulie 2009 - o zi de miercuri, ceea ce reprezintă o premieră absolută în Republică Moldova. Decizia a fost luată, sunt de părere mai mulţi comentatori, pentru a împiedica participarea la scrutin a cetăţenilor moldoveni aflaţi la lucru în Europa Occidentală, ostili actualei guvernări.
Majoritatea comunistă a votat, contracronometru, scăderea ratei de validare a alegerilor până la 1/3 din numărul total al alegătorilor şi micșorarea pragului electoral de la 6 la 5 procente. Mașina de vot PCRM nu-și face nici un complex din a sfida norme juridice, principii democratice şi ceea ce numim, poate anacronic, bun-simţ, animată de sentimentul impunităţii sale absolute. Asta deoarece nu are cine să conteste deciziile comuniştilor, iar dacă le contestă – nu se întâmplă nimic, este ca şi cum ai vorbi în pustiu.
Curtea Constituţională, de la care te-ai fi aşteptat să ofere un model de integritate şi competenţă profesională, obstrucţionează toate interpelările Opoziției. Să amintim doar două exemple: refuzul de a amâna validarea alegerilor din 5 aprilie până la verificarea probelor privind fraudarea acestora, şi respingerea reclamaţiei cu privire la ocuparea simultană de către Vladimir Voronin a funcţiilor de şef al statului şi de speaker al parlamentului – o suprapunere prin care este încălcat principiul separației puterilor în stat, stipulat în Legea Fundamentală.
Pe acest fundal, de arbitrar legislativ şi încălcări brutale ale Constituţiei, asistăm la o serie de regrupări pe scena politică, unele așteptate, altele surprinzătoare sau care confirmă scenarii mai vechi. S-a vorbit mult despre „defecţiunea” Marian Lupu. Plecarea acestuia din PCRM a transmis un semnal de fisurare a monolitului constituit în jurul lui Vladimir Voronin. Nu sunt excluse nici alte demisii. Plasarea dlui Lupu în fruntea listei unui partid din opoziţia extraparlamentară, discursul anti-PCRM pe care va trebui să şi-l asume de-acum încolo poate însemna prima verificare adevărată a calităţilor sale de om politic, adeziunea sa la principiile democratice, cele care, aşa cum susţine Marian Lupu însuşi, l-au făcut să-i părăsească pe comunişti.
O altă mutare-surpriză, dar una de sens opus, este numirea lui Iurie Roşca în postul de vicepremier. Cooptarea lui Roşca în mecanismul puterii pare să indice mobilizarea comuniştilor pentru asigurarea prezenţei PPCD-ului în viitorul legislativ, acolo unde nevoia de aliaţi credincioşi pentru ei va fi mai imperioasă ca niciodată.
Noutăţile Opoziţiei parlamentare vin dinspre PLDM. Reputatul ziarist Dumitru Ciubaşenco şi economistul Veaceslav Ioniţă completează o listă electorală dintre cele mai profesioniste din câte au existat în Moldova după 1991. Probabil că şi celelalte partide din Opoziția parlamentară își vor consolida dispozitivul. Cu toate acestea, rezultatul „meciului” din 29 iulie, ca să păstrăm terminologia sportivă, nu va fi determinat de o seamă de transferuri individuale spectaculoase, ci de seriozitatea de pe teren, de strategia de joc a echipelor. Orice zi care trece fără ca Opoziţia să formuleze o replică adecvată ofensivei mediatice a comuniştilor, îi reduce şansele electorale. Ba chiar se poate spune mai mult decât atât: atitudinea de non-combat îndepărtează Moldova de lumea liberă.
Majoritatea comunistă a votat, contracronometru, scăderea ratei de validare a alegerilor până la 1/3 din numărul total al alegătorilor şi micșorarea pragului electoral de la 6 la 5 procente. Mașina de vot PCRM nu-și face nici un complex din a sfida norme juridice, principii democratice şi ceea ce numim, poate anacronic, bun-simţ, animată de sentimentul impunităţii sale absolute. Asta deoarece nu are cine să conteste deciziile comuniştilor, iar dacă le contestă – nu se întâmplă nimic, este ca şi cum ai vorbi în pustiu.
Curtea Constituţională, de la care te-ai fi aşteptat să ofere un model de integritate şi competenţă profesională, obstrucţionează toate interpelările Opoziției. Să amintim doar două exemple: refuzul de a amâna validarea alegerilor din 5 aprilie până la verificarea probelor privind fraudarea acestora, şi respingerea reclamaţiei cu privire la ocuparea simultană de către Vladimir Voronin a funcţiilor de şef al statului şi de speaker al parlamentului – o suprapunere prin care este încălcat principiul separației puterilor în stat, stipulat în Legea Fundamentală.
Pe acest fundal, de arbitrar legislativ şi încălcări brutale ale Constituţiei, asistăm la o serie de regrupări pe scena politică, unele așteptate, altele surprinzătoare sau care confirmă scenarii mai vechi. S-a vorbit mult despre „defecţiunea” Marian Lupu. Plecarea acestuia din PCRM a transmis un semnal de fisurare a monolitului constituit în jurul lui Vladimir Voronin. Nu sunt excluse nici alte demisii. Plasarea dlui Lupu în fruntea listei unui partid din opoziţia extraparlamentară, discursul anti-PCRM pe care va trebui să şi-l asume de-acum încolo poate însemna prima verificare adevărată a calităţilor sale de om politic, adeziunea sa la principiile democratice, cele care, aşa cum susţine Marian Lupu însuşi, l-au făcut să-i părăsească pe comunişti.
O altă mutare-surpriză, dar una de sens opus, este numirea lui Iurie Roşca în postul de vicepremier. Cooptarea lui Roşca în mecanismul puterii pare să indice mobilizarea comuniştilor pentru asigurarea prezenţei PPCD-ului în viitorul legislativ, acolo unde nevoia de aliaţi credincioşi pentru ei va fi mai imperioasă ca niciodată.
Noutăţile Opoziţiei parlamentare vin dinspre PLDM. Reputatul ziarist Dumitru Ciubaşenco şi economistul Veaceslav Ioniţă completează o listă electorală dintre cele mai profesioniste din câte au existat în Moldova după 1991. Probabil că şi celelalte partide din Opoziția parlamentară își vor consolida dispozitivul. Cu toate acestea, rezultatul „meciului” din 29 iulie, ca să păstrăm terminologia sportivă, nu va fi determinat de o seamă de transferuri individuale spectaculoase, ci de seriozitatea de pe teren, de strategia de joc a echipelor. Orice zi care trece fără ca Opoziţia să formuleze o replică adecvată ofensivei mediatice a comuniştilor, îi reduce şansele electorale. Ba chiar se poate spune mai mult decât atât: atitudinea de non-combat îndepărtează Moldova de lumea liberă.
