Oficial, in Iran sint arestati, in urma violentelor de dupa alegerile prezidentiale din 12 iunie 457 de oameni. Surse independente demne de incredere pun cifra celor retinuti la citeva mii. Acum 10 ani, dupa o revolta a studentilor de la universitatea din Teheran au fost intemnitati mai multi studenti. Ali Fathi a fost unul dintre ei. Ali Fathi este, evident, un pseudonim al tinarului care traieste acum in exil, in Europa
„Ce s-ar putea intimpla cu tinerii care au fost arestati dupa recentele proteste din Iran ? Pot sa va spun eu. Am fost arestat acum 10 ani, pentru aceiasi infractiune - am protestat asa ca cei care s-au revoltat acum de rezultatul alegerilor prezidentiale.”
Ali spune ca la data aceea, studentii de bucurau de o anume libertate in Universitatea de la Teheran. Aceasta libertate era evidenta in discutiile libere cu profesorii, chiar si la cursurile obligatirii desre radacinile revolutiei islamice din 1979. In urma cu 10 ani, spune Ali, prezenta militiilor islamice Basiji, printre studenti era cam de jumatate din numarul total al studentilor... dar cu toate astea, tinerii se simteau suficient de liberi sa protesteze pentru ca un ziar reformist fusese inchis. Mica demonstratie a studentilor de la Universitatea din Teheran a fost atacata de „ persoane vigilente” care au tabarit cu bitele pe studenti. Cel putin un student a fost omorit in bataie. Politia a urmarit protestul si violentele si nu a intervenit, isi aminteste Ali. Dupa acest incident, mii de studenti au iesit in strada cerind investigarea cazului si pedepsirea politistilor care nu au impiedicat crima. Studentii cereau presedintelui de atunci al Iranului, Mohamad Khatami sa grabeasca reformele si sa deschida societatea.
Ali isi aminteste ca era intre cei 50 de studenti din campusul studentesc care au luat de pe perete tabloul liderului suprem spiritual, ayatolahul Ali Khamenei si l-au atirnat pe unul din peretii exteriori ai cladirii. Alt student a dat foc tabloului. Politia a intervenit imediat, a inchis portile campusului si i-a arestat pe toti care erau inauntru. Dar, isi aminteste Ali, tinerii nu au fost transportati intr-un sediu al politiei ci, legati la ochi, au fost dusi intr-un loc unde nimeni nu-i putea gasi. Era o cazarma abandonata din timpul razboiului irano-irakian din anii 80. Cei retinuti au fost bagati dezbracati in niste containere metalice cu cite doua paturi pentru fiecare. In containere nu erau nici paturi si nici lumina. Ali a fost inchis intr-un astfel de container impreuna cu alti 4 colegi. Numarul celor adusi la acest loc era, isi aminteste Ali, de 20. A stat astfel timp de 2 saptamini. Sentimentul dominant era teama ca esti total la discretia celor care te-au „retinut”. Mincare primeau o data pe zi. Din cind in cind erau luati la interogatoriu.
„Primele interogatorii erau doar niste batai. Barbati care credeau sincer ca noi am incalcat toate legile lui Dumnezeu si ale omenirii ne bateau pina ce cadeam pe jos. Apoi ne loveau in fata. In timp ce ne bateau strigau Allahu Akbar, chemindu-l pe Dumnezeu ca sa-i vada si sa fie multumit de faptele lor. Erau niste skinheazi, dar cu par si barbi.”
Apoi, isi mai aminteste Ali, interogatoriile iti dadeau impresia ca nu vei mai iesi niciodata viu din detentie. Cei ce ne intrebau vroiau sa stie cine a dat jos poza liderului suprem, caror organizatii apartinem si caror organizatii le apartin colegii si prietenii mei.. Nici nu conta ce raspundeai. Nu existau raspunsuri corecte. Orice raspuns dadeai, ei spuneau ca minti, ca esti un ticalos si ca nu meriti altceva decit bataie.
Dupa 2 saptamini de stat gol in containere, Ali a fost mutat intr-o inchisoare, intr-o celula. Citeodata in celula era intuneric bezna. Altadata, becurile erau aprinse fara oprire.
Dupa 8 luni, Ali a fost eliberat, tot asa de neasteptat cum a fost si arestat..
Dar, in dosarul sau, era calificat drept fost puscarias si nu mai putea fi reinscris la facultate. Nimeni nu i-ar fi dat nici de lucru. Singura sansa era sa se reintoarca in satul natal, unde, toata lumea il considera un proscris.
Parintii l-au cautat in toate inchisorile din Teheran in primele doua saptamini. Apoi s-au gindit ca nu-l vor mai vedea niciodata viu. Mai mult, autoritatile au facut totul sa prezinte o imagine falsa a tinarului in satul sau natal. Ali isi aminteste
„Politia a trimis dosarul meu de puscarias unui batrin din satul meu care iti pierduse toti cei 3 fii in razboiul dintre Iran si Irak. El avea un magazin de pantofi de unde nu mai cumpara nimeni nimic pentruc a marfa era veche de peste 10 ani. Dar era puternic pentru ca avea legaturi stranse cu garzile revolutionare.”
Daca vroia sa mearga intr-un alt oras, avea nevoie de aprobarea batrinului. Ii cerea sa se roage si la moschee si acasa... Dupa ce i-a castigat increderea, Ali a reusit sa fuga din tara. Ruta de a „evadare” din Iran este cunoscuta, spune Ali. Prin Turcia, Grecia si apoi in Franta. Ali crede ca cei care sint acum arestati la Teheran, daca vor fi vreodata eliberati vor lua aceiasi cale. O cale grea, periculoasa si umilitoare, spune Ali, la mina traficantilor si escrocilor.
„A meritat sa fug din tara mea, sa-mi las parintii si prietenii dragi ? se intreaba Ali. Cu siguranta nu. Guvernul tarii mele este cel care mi-a furat mie tara.Si vina mea a fost doar ca am luat parte la o demonstratie politica”, spune Ali, un student iranian care, in urma cu 10 ani a fost inchis 8 luni intr-o inchisoare din Iran.
„Ce s-ar putea intimpla cu tinerii care au fost arestati dupa recentele proteste din Iran ? Pot sa va spun eu. Am fost arestat acum 10 ani, pentru aceiasi infractiune - am protestat asa ca cei care s-au revoltat acum de rezultatul alegerilor prezidentiale.”
Ali spune ca la data aceea, studentii de bucurau de o anume libertate in Universitatea de la Teheran. Aceasta libertate era evidenta in discutiile libere cu profesorii, chiar si la cursurile obligatirii desre radacinile revolutiei islamice din 1979. In urma cu 10 ani, spune Ali, prezenta militiilor islamice Basiji, printre studenti era cam de jumatate din numarul total al studentilor... dar cu toate astea, tinerii se simteau suficient de liberi sa protesteze pentru ca un ziar reformist fusese inchis. Mica demonstratie a studentilor de la Universitatea din Teheran a fost atacata de „ persoane vigilente” care au tabarit cu bitele pe studenti. Cel putin un student a fost omorit in bataie. Politia a urmarit protestul si violentele si nu a intervenit, isi aminteste Ali. Dupa acest incident, mii de studenti au iesit in strada cerind investigarea cazului si pedepsirea politistilor care nu au impiedicat crima. Studentii cereau presedintelui de atunci al Iranului, Mohamad Khatami sa grabeasca reformele si sa deschida societatea.
Ali isi aminteste ca era intre cei 50 de studenti din campusul studentesc care au luat de pe perete tabloul liderului suprem spiritual, ayatolahul Ali Khamenei si l-au atirnat pe unul din peretii exteriori ai cladirii. Alt student a dat foc tabloului. Politia a intervenit imediat, a inchis portile campusului si i-a arestat pe toti care erau inauntru. Dar, isi aminteste Ali, tinerii nu au fost transportati intr-un sediu al politiei ci, legati la ochi, au fost dusi intr-un loc unde nimeni nu-i putea gasi. Era o cazarma abandonata din timpul razboiului irano-irakian din anii 80. Cei retinuti au fost bagati dezbracati in niste containere metalice cu cite doua paturi pentru fiecare. In containere nu erau nici paturi si nici lumina. Ali a fost inchis intr-un astfel de container impreuna cu alti 4 colegi. Numarul celor adusi la acest loc era, isi aminteste Ali, de 20. A stat astfel timp de 2 saptamini. Sentimentul dominant era teama ca esti total la discretia celor care te-au „retinut”. Mincare primeau o data pe zi. Din cind in cind erau luati la interogatoriu.
„Primele interogatorii erau doar niste batai. Barbati care credeau sincer ca noi am incalcat toate legile lui Dumnezeu si ale omenirii ne bateau pina ce cadeam pe jos. Apoi ne loveau in fata. In timp ce ne bateau strigau Allahu Akbar, chemindu-l pe Dumnezeu ca sa-i vada si sa fie multumit de faptele lor. Erau niste skinheazi, dar cu par si barbi.”
Apoi, isi mai aminteste Ali, interogatoriile iti dadeau impresia ca nu vei mai iesi niciodata viu din detentie. Cei ce ne intrebau vroiau sa stie cine a dat jos poza liderului suprem, caror organizatii apartinem si caror organizatii le apartin colegii si prietenii mei.. Nici nu conta ce raspundeai. Nu existau raspunsuri corecte. Orice raspuns dadeai, ei spuneau ca minti, ca esti un ticalos si ca nu meriti altceva decit bataie.
Dupa 2 saptamini de stat gol in containere, Ali a fost mutat intr-o inchisoare, intr-o celula. Citeodata in celula era intuneric bezna. Altadata, becurile erau aprinse fara oprire.
Dupa 8 luni, Ali a fost eliberat, tot asa de neasteptat cum a fost si arestat..
Dar, in dosarul sau, era calificat drept fost puscarias si nu mai putea fi reinscris la facultate. Nimeni nu i-ar fi dat nici de lucru. Singura sansa era sa se reintoarca in satul natal, unde, toata lumea il considera un proscris.
Parintii l-au cautat in toate inchisorile din Teheran in primele doua saptamini. Apoi s-au gindit ca nu-l vor mai vedea niciodata viu. Mai mult, autoritatile au facut totul sa prezinte o imagine falsa a tinarului in satul sau natal. Ali isi aminteste
„Politia a trimis dosarul meu de puscarias unui batrin din satul meu care iti pierduse toti cei 3 fii in razboiul dintre Iran si Irak. El avea un magazin de pantofi de unde nu mai cumpara nimeni nimic pentruc a marfa era veche de peste 10 ani. Dar era puternic pentru ca avea legaturi stranse cu garzile revolutionare.”
Daca vroia sa mearga intr-un alt oras, avea nevoie de aprobarea batrinului. Ii cerea sa se roage si la moschee si acasa... Dupa ce i-a castigat increderea, Ali a reusit sa fuga din tara. Ruta de a „evadare” din Iran este cunoscuta, spune Ali. Prin Turcia, Grecia si apoi in Franta. Ali crede ca cei care sint acum arestati la Teheran, daca vor fi vreodata eliberati vor lua aceiasi cale. O cale grea, periculoasa si umilitoare, spune Ali, la mina traficantilor si escrocilor.
„A meritat sa fug din tara mea, sa-mi las parintii si prietenii dragi ? se intreaba Ali. Cu siguranta nu. Guvernul tarii mele este cel care mi-a furat mie tara.Si vina mea a fost doar ca am luat parte la o demonstratie politica”, spune Ali, un student iranian care, in urma cu 10 ani a fost inchis 8 luni intr-o inchisoare din Iran.
