In pivo veritas?

La Kiev remediul universal împotriva caniculei este sticla de bere rece, îngurgitată, cu lăcomie, ori cochet-meditativ, în plină stradă de oameni de orice vârstă, sex şi statut social. Pe Hreşciatic - bulevardul central – pe care l-am traversat zilnic timp de o săptămână cât a durat şederea la un hotel ultracentral din capitala ucraineană, fiecare al doilea trecător întâlnit avea în mână o bere. Omniprezente sunt şi recipentele deşarte aruncate peste tot – pe trotuare, pe caldarâm sau în havuzuri. Omul conectat la o sticlă de bere este priveliştea care îi irită pe unii ori dimpotrivă pare absolut firească pentru alţii.

Iată opinia unui bărbat pe care l-am surprins la o staţie de troleibuz sorbind dintr-o bere de producţie locală: “Noi consumăm bere de la producătorul local. Asta pentru ca locuitorii Kievului să aibă salarii şi pensii la timp. În plus, când consumăm bere, suntem siguri că nu e contrafăcută. În comparaţie cu vodka, e mult mai greu s-o falsifici.”

Olga Pakin, o ucraineancă între două vârste, trage cu urechea şi nu se abţine să lege capăt de vorbă: “ Înainte, astfel de comportament era considerat culmea lipsei de cultură. Da acum – parcă sunt oameni inteligenţi, bine îmbrăcaţi, dar umblă peste tot cu sticla după ei. E foarte urât ce se întâmplă. Pare să fi devenit un viciu general.”

Potrivit unui recent sondaj, un sfert dintre locuitorii Kievului sunt dependenţi de bere. Se crede că şi-au făcut efectul şi promoţiile susţinute de astfel de idoli cum ar fi Vitalii Kliciko sau Andrei Şevcenko. În consecinţă beneficiile companiilor de bere cresc, iar Ucraina s-a ciocnit de o nouă dependenţă – alcoolismul provocat de bere. Despre pericolul acestui gen de alcoolism vorbesc narcologii de la Kiev – în special îngrijoraţi de pasiunea pe care o fac tinerii pentru această băutură.

Am întrebat-o pe Veronica, o adolescentă de 16 ani întâlnită pe Maidan ce crede despre această îngrijorare a specialiştilor: “ Pe mine mă irită când văd tineri cu berea în mână, când văd o mamă cu berea la gură sau sticle goale peste tot – în transport, metrou, terenuri de joacă. La noi se vinde şi bere pentru adolescenţi – cu gust de fructe. Asta ca tineretul să nu consume vodka. Parcă nu-i totuna. Eu chiar cred că băuturile puţin alcoolizate sunt mai periculoase – devii mai repede dependent. Am o cunoscută de vârsta mea – ea nu se mai satură nici cu vodcă. Bea, bea, bea. Da mai departe ce e – stupefiantul? Nu, mie nu-mi trebuie aşa viitor.”

Totuşi, cei mai mulţi dintre tinerii cu care am stat de vorbă la Kiev mi-au spus că nu consideră berea periculoasă. Mulţi subestimează cantitatea de alcool pe care o conţine. Gândul m-a dus la o ştire mai veche despre un tribunal brazilian care a condamnat o firmă de bere la plata unor despăgubiri importante către un fost degustător, angajat al companiei, care s-a îmbolnăvit de alcoolism după zece ani în care a băut zilnic câte un litru şi jumătate de bere. Şi atunci m-am bucurat că acasă n-am sesizat o pasiune atât de pronunţată ca la Kiev faţă de această licoare aurie.

Competiţia între bere şi vin pentru mintea şi buzunarele consumatorilor se face totuşi simţită în Republica Moldova. Revenită acasă, am căutat specialiştii care să îmi spună care băutură are totuşi o priză mai mare. Iată ce mi-a spus Mihai Măciucă, ex-director al unei vestite companii vinicole din proprietatea statului, în prezent vinificator privat: “Berea are avantajul unei promovări mai agresive. Cred că avem ce învăţa în acest sens de la producătorii de bere. Dar ar trebui şi statul să se implice. În primul rând să nu impoziteze vinul atât de mult. Ar trebui să înceapă cu anularea accizelor pentru vinul destinat consumului intern. Apoi, ar fi de lămurit cu certificarea.”

Că moldovenii nu se prea dau în vânt după vinul îmbuteliat este absolut clar, mai spun vinificatorii. Statisticile arată că pentru consumul din interiorul ţării se cumpără 2 milioane de sticle de vin pe an, faţă de un consum de bere anual de 37 de litri pe cap de locuitor.