Constituirea „Alianţei pentru Integrare Europeană” a descreţit frunţile multor oameni în Republica Moldova. Cele patru partide ale coaliţiei au demonstrat că înţeleg imensa responsabilitate pe care o poartă. Campania electorală a trecut şi energia contestării ar trebui să se convertească în elan recuperator, în efort de reconstrucţie. Au apărut, ce-i drept, diverse „Cassandre”, care prorocesc viaţă scurtă coaliţiei, sceptici de serviciu ce par a se indispune la auzul veştii că PCRM nu va mai participa la guvernare. Se emit profeţii sumbre, se rostesc cuvinte de genul: dezastru, catastrofă, eşec iminent. Se invocă experienţa tristă a ADR-ului în sprijinul tezei, aprioric legitimate, că noua putere va sucomba în certuri interne.
Aceste pronosticuri, în cazul în care nu mărturisesc o rea-credinţă evidentă şi o agendă politică „telefonată”, greşesc prin reducţionism, neglijează sensul votului popular. Sigur că e nevoie de realism, de evaluări pragmatice, însă nu se poate să nu pui preţ pe însufleţirea oamenilor, pe nevoia lor de încredere şi speranţă într-un asemenea moment sensibil. Am avut destule exasperări în aceşti ani. Direcţia în care se mişca Moldova era prea absurdă şi prăpăstioasă, încât orice ameliorare, orice semn de revenire la normalitate e firesc, acum, să fie recepţionat cu uşurare, nu este drept să fie descurajaţi cetăţenii. Oricum, situaţia generală este foarte grea şi, se pare, că Alianţa nu va avea parte de cele „100 de zile de graţie”, acordate noii puteri în statele dezvoltate.
Când se va instala guvernarea democratică, asta în cazul când nu va interveni ceva excepţional, care să bulverseze derularea firească a lucrurilor, ea va trebui să prezinte în faţa opiniei publice adevărul despre ce a găsit la preluarea mandatului. E nevoie de o expertiză profesionistă, de un fel de „Carte albă a guvernării comuniste”, care să releve în date şi cifre seci, imposibil de contestat, moştenirea regimului Voronin, realitatea dură pe care o va avea de gestionat coaliţia pe plan economic şi financiar. Trebuie pregătit terenul în vederea adoptării unor decizii şi tratamente dureroase, dar absolut necesare pentru vindecarea bolnavului, cum se spune în medicină.
Sprijinul opiniei publice este esenţial şi pentru rezolvarea celei mai mari dileme politice din acest moment – alegerea preşedintelui – , în cazul în care discuţiile cu PCRM vor ajunge în impas. Prin intermediul televiziunii publice şi al altor canale media cu acoperire naţională, moldovenilor s-ar cuveni să li se spună adevărul, care sună aşa: patru partide democratice şi-au învins disensiunile interne şi au format o coaliţie de guvernare în numele interesului naţional.
Din păcate, votul din 29 iulie nu le-a oferit suficiente mandate pentru alegerea şefului statului, există pericolul intrării într-un interminabil blocaj instituţional. Perpetuarea unei stări de provizorat şi incertitudine va cauza imense prejudicii imaginii externe a ţării şi va împiedica restabilirea relaţiilor Moldovei cu instituţiile financiare internaţionale, al căror ajutor este indispensabil pentru depăşirea crizei economice, pentru plata pensiilor şi salariilor. Întrebarea este: avem nevoie de noi alegeri, care să satisfacă ambiţiile foştilor guvernanţi, după ce am lăsat în urmă două scrutine extrem de dure şi nemiloase?... E momentul ca PCRM să-şi demonstreze dorinţa de stabilitate, clamată în campanie, şi ataşamentul pentru binele public, iar fantasmele catastrofice răspândite de comunişti să fie înlăturate prin încredere şi coeziune socială.
În faţa imenselor dificultăţi ce o aşteptă, adevărul, transparenţa şi sprijinul popular sunt singura premisă de reuşită a unei guvernări democratice.
Aceste pronosticuri, în cazul în care nu mărturisesc o rea-credinţă evidentă şi o agendă politică „telefonată”, greşesc prin reducţionism, neglijează sensul votului popular. Sigur că e nevoie de realism, de evaluări pragmatice, însă nu se poate să nu pui preţ pe însufleţirea oamenilor, pe nevoia lor de încredere şi speranţă într-un asemenea moment sensibil. Am avut destule exasperări în aceşti ani. Direcţia în care se mişca Moldova era prea absurdă şi prăpăstioasă, încât orice ameliorare, orice semn de revenire la normalitate e firesc, acum, să fie recepţionat cu uşurare, nu este drept să fie descurajaţi cetăţenii. Oricum, situaţia generală este foarte grea şi, se pare, că Alianţa nu va avea parte de cele „100 de zile de graţie”, acordate noii puteri în statele dezvoltate.
Când se va instala guvernarea democratică, asta în cazul când nu va interveni ceva excepţional, care să bulverseze derularea firească a lucrurilor, ea va trebui să prezinte în faţa opiniei publice adevărul despre ce a găsit la preluarea mandatului. E nevoie de o expertiză profesionistă, de un fel de „Carte albă a guvernării comuniste”, care să releve în date şi cifre seci, imposibil de contestat, moştenirea regimului Voronin, realitatea dură pe care o va avea de gestionat coaliţia pe plan economic şi financiar. Trebuie pregătit terenul în vederea adoptării unor decizii şi tratamente dureroase, dar absolut necesare pentru vindecarea bolnavului, cum se spune în medicină.
Sprijinul opiniei publice este esenţial şi pentru rezolvarea celei mai mari dileme politice din acest moment – alegerea preşedintelui – , în cazul în care discuţiile cu PCRM vor ajunge în impas. Prin intermediul televiziunii publice şi al altor canale media cu acoperire naţională, moldovenilor s-ar cuveni să li se spună adevărul, care sună aşa: patru partide democratice şi-au învins disensiunile interne şi au format o coaliţie de guvernare în numele interesului naţional.
Din păcate, votul din 29 iulie nu le-a oferit suficiente mandate pentru alegerea şefului statului, există pericolul intrării într-un interminabil blocaj instituţional. Perpetuarea unei stări de provizorat şi incertitudine va cauza imense prejudicii imaginii externe a ţării şi va împiedica restabilirea relaţiilor Moldovei cu instituţiile financiare internaţionale, al căror ajutor este indispensabil pentru depăşirea crizei economice, pentru plata pensiilor şi salariilor. Întrebarea este: avem nevoie de noi alegeri, care să satisfacă ambiţiile foştilor guvernanţi, după ce am lăsat în urmă două scrutine extrem de dure şi nemiloase?... E momentul ca PCRM să-şi demonstreze dorinţa de stabilitate, clamată în campanie, şi ataşamentul pentru binele public, iar fantasmele catastrofice răspândite de comunişti să fie înlăturate prin încredere şi coeziune socială.
În faţa imenselor dificultăţi ce o aşteptă, adevărul, transparenţa şi sprijinul popular sunt singura premisă de reuşită a unei guvernări democratice.
