Am intrebat-o pe analista de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi, ce crede despre recenta declaratie a Comitetului Central al Partidului Comunistilor care de fapt nesocoteste, ca sa nu spunem sfideaza, Alianta pentru Integrare Europeana, una cu acte in regula, si tine cu tot dinadinsul sa coaguleze o alta alianta de guvernare.
Anneli Ute Gabanyi: In primul rind mi se pare un fel de a se apropia de problema destul de straniu pentru ca intr-o democratie, europeana sau nu -, forumul decizional in stat este parlamentul si nu Comitetul central al unui partid. Deci este o vedere de tip vechi – o formulare pe care domnii o inteleg bine. Dar problema mi se pare ca trebuie trasata in doua feluri. In primul rind, cine cunoaste traditia parlamentara europeana stie un lucru – nu exista identitate intre sisteme. Ba chiar sistemele democratice din Occident sint foarte diferite unele de altele, iar democratia, sa spun asa, pura si cristalina, de tip Westminster, este desigur un ideal. Dar cert este ca intr-o democratie care isi merita numele, parlamentarii care, de altfel, se stie, reprezinta vointa poporului, vointa « suveranului », cum se spune, sint liberi sa formeze coalitii, atit formale cit si informale. Si acest lucru se face. Ei sint liberi sa ajunga la acorduri si la intelegeri pre-electorale sau post-electorale. Ceea ce este interesant e faptul ca Partidul comunistilor, dupa ce a interzis in legea electorala ca sa se prezinte in fata electoratului o coalitie deja formata, acum incearca a impiedice si coalitiile postelectorale. Dar nu este corect. Desigur ca oameni sintem, si in Occident exista cite o data incercari de a contesta o grupare sau o coalitie de acest gen. Imi amintesc chiar in luptele electorale din Germania din 2005 cancelarul de atunci, domnul Schroeder, in engleza s-ar spune era “outgoing”, adica cel care urma sa piarda, a incercat sa conteste legitimarea coalitiei dintre Partidul crestin-democrat si Partidul crestin-social. Si bineinteles ca toti specialistii plus presa i-au explicat clar ca acest lucru este ilegal. Deci nu pe aceasta cale se poate rezolva criza electorala, politica si probabil economica din Republicas Moldova.
Vasile Botnaru : Intr-un asemenea litigiu cine de fapt ar trebui sa fie arbitru atunci cind Vladimir Voronin spune ca nu recunoaste aceasta noua asezare a partidelor in parlament, iar partidele politice nu au cum sa il ocoleasca pentru ca totusi este presedinte in exercitiu.
Anneli Ute Gabanyi: Sistemul politic din Republica Moldova este atit de incilcit dar si atit de autoblocant, ca sa zic asa. Este vorba despre un autoblocaj care tine de sistem. Si este greu de conceput ca in oricare democratie, fie ea din Vestul sau din Estul Europei, sa existe permanente majoritati care sa voteze un presedinte de catre parlament. Aici trebuie sa intre in functie - ceea ce este de asemenea o caracteristica a unui sistem democratic de tip occidental – reprezentantii parlamentului, care reprezinta, fiecare partid, un segment de electorat. Ei nu sint dusmani, ei sint concurenti. Dar ei trebuie sa si colaboreze pentru binele public. Deci, in acest caz in care nici o noua alegere nu ar duce la un rezultat mai bun, acest lucru trebuie sa fie constientizat de toate lumea.
Daca nici noi alegeri anticipate nu vor putea sa rezolve problema, este nevoie de comprimis. Si aici desigur ca este nevoie in primul rind de acea fermitate care este mereu declarata si cred ca sint sinceri reprezentantii tuturor celor patru partide din alianta. Si ceea ce mi se pare ca se intimpla in momentul de fata este incercarea Partidului comunistilor de a cauta transfugul, transfugii. Dar este vorba - si acest lucru trebuie inteles – nu de tradarea a unuia sau altuia dintre reprezentantii acestor partide, ci este vorba de o incercare a partidului autoritar, ca sa spun asa, de discreditare a sistemului democratic parlamentar in intregul sau.
In momentul acela nu numai un partid sau celalalt, un deputat sau altul, va fi pus la stilpul infamiei. Dar este vorba de sistem. In al doilea rind, cred ca este sansa pentru Partidul comunistilor in momentul de fata, la 70 de ani dupa Pactul Molotov-Ribbentrop, sa se transforme dintr-un partid-stat, asa cum s-a vazut si se vede astazi inca, intr-un partid de stînga decent si onorabil. Sa accepte poate idea principala, de baza a democratiei – a alternantei la putere. Indiferent cum se va contura in momentul de fata. Pentru ca nu exista solutii tip, nu exista solutii de-a gata. Dar este vorba ca aceste partide si reprezentantii lor sa se intilneasca la masa discutiei si sa discute cum impreuna scot aceasta tara din criza. Este vorba de binele national. Si ar fi bine ca o solutie sa se gaseasca intr-un moment in care inca statul nu este scufundat total in criza. Pentru ca asteptind inca citeva luni s-ar putea ca situatia economica si politica sa se prezinte deja altfel.
Vasile Botnaru: Vladimir Voronin, in discursul pe care l-a rosti la plenara Comitetului Central al PCRM, asta rezulta dintr-o depesa de la agentia BASA-press, a spus ca nu e nicio problema sa treaca in opozitie si ca este gata sa accepte acest rol.
Anneli Ute Gabanyi: Nu are decit sa faca acest pas. Problema este cum se va petrece aceasta trecere in opozitie. Ma tem ca acest comentariu nu reprezinta de fapt tot adevarul. Pentru ca pe de alta parte toate incercarile de a scinda alianta, de a scinda si partidele din alianta cautind reprezentanti ai unuia sau altui partid sa colaboreze cu Partidul comunsitilor de fapt vorbesc o alta limba. Dar daca este asa (cum spune Voronin) atunci nu vad problema de ce nu poate sa se aseze la masa de discutie cu alianta.
Anneli Ute Gabanyi: In primul rind mi se pare un fel de a se apropia de problema destul de straniu pentru ca intr-o democratie, europeana sau nu -, forumul decizional in stat este parlamentul si nu Comitetul central al unui partid. Deci este o vedere de tip vechi – o formulare pe care domnii o inteleg bine. Dar problema mi se pare ca trebuie trasata in doua feluri. In primul rind, cine cunoaste traditia parlamentara europeana stie un lucru – nu exista identitate intre sisteme. Ba chiar sistemele democratice din Occident sint foarte diferite unele de altele, iar democratia, sa spun asa, pura si cristalina, de tip Westminster, este desigur un ideal. Dar cert este ca intr-o democratie care isi merita numele, parlamentarii care, de altfel, se stie, reprezinta vointa poporului, vointa « suveranului », cum se spune, sint liberi sa formeze coalitii, atit formale cit si informale. Si acest lucru se face. Ei sint liberi sa ajunga la acorduri si la intelegeri pre-electorale sau post-electorale. Ceea ce este interesant e faptul ca Partidul comunistilor, dupa ce a interzis in legea electorala ca sa se prezinte in fata electoratului o coalitie deja formata, acum incearca a impiedice si coalitiile postelectorale. Dar nu este corect. Desigur ca oameni sintem, si in Occident exista cite o data incercari de a contesta o grupare sau o coalitie de acest gen. Imi amintesc chiar in luptele electorale din Germania din 2005 cancelarul de atunci, domnul Schroeder, in engleza s-ar spune era “outgoing”, adica cel care urma sa piarda, a incercat sa conteste legitimarea coalitiei dintre Partidul crestin-democrat si Partidul crestin-social. Si bineinteles ca toti specialistii plus presa i-au explicat clar ca acest lucru este ilegal. Deci nu pe aceasta cale se poate rezolva criza electorala, politica si probabil economica din Republicas Moldova.
Intr-o democrație care își merită numele parlamentarii sînt liberi să formeze coaliții.
Vasile Botnaru : Intr-un asemenea litigiu cine de fapt ar trebui sa fie arbitru atunci cind Vladimir Voronin spune ca nu recunoaste aceasta noua asezare a partidelor in parlament, iar partidele politice nu au cum sa il ocoleasca pentru ca totusi este presedinte in exercitiu.
Anneli Ute Gabanyi: Sistemul politic din Republica Moldova este atit de incilcit dar si atit de autoblocant, ca sa zic asa. Este vorba despre un autoblocaj care tine de sistem. Si este greu de conceput ca in oricare democratie, fie ea din Vestul sau din Estul Europei, sa existe permanente majoritati care sa voteze un presedinte de catre parlament. Aici trebuie sa intre in functie - ceea ce este de asemenea o caracteristica a unui sistem democratic de tip occidental – reprezentantii parlamentului, care reprezinta, fiecare partid, un segment de electorat. Ei nu sint dusmani, ei sint concurenti. Dar ei trebuie sa si colaboreze pentru binele public. Deci, in acest caz in care nici o noua alegere nu ar duce la un rezultat mai bun, acest lucru trebuie sa fie constientizat de toate lumea.
Daca nici noi alegeri anticipate nu vor putea sa rezolve problema, este nevoie de comprimis. Si aici desigur ca este nevoie in primul rind de acea fermitate care este mereu declarata si cred ca sint sinceri reprezentantii tuturor celor patru partide din alianta. Si ceea ce mi se pare ca se intimpla in momentul de fata este incercarea Partidului comunistilor de a cauta transfugul, transfugii. Dar este vorba - si acest lucru trebuie inteles – nu de tradarea a unuia sau altuia dintre reprezentantii acestor partide, ci este vorba de o incercare a partidului autoritar, ca sa spun asa, de discreditare a sistemului democratic parlamentar in intregul sau.
In momentul acela nu numai un partid sau celalalt, un deputat sau altul, va fi pus la stilpul infamiei. Dar este vorba de sistem. In al doilea rind, cred ca este sansa pentru Partidul comunistilor in momentul de fata, la 70 de ani dupa Pactul Molotov-Ribbentrop, sa se transforme dintr-un partid-stat, asa cum s-a vazut si se vede astazi inca, intr-un partid de stînga decent si onorabil. Sa accepte poate idea principala, de baza a democratiei – a alternantei la putere. Indiferent cum se va contura in momentul de fata. Pentru ca nu exista solutii tip, nu exista solutii de-a gata. Dar este vorba ca aceste partide si reprezentantii lor sa se intilneasca la masa discutiei si sa discute cum impreuna scot aceasta tara din criza. Este vorba de binele national. Si ar fi bine ca o solutie sa se gaseasca intr-un moment in care inca statul nu este scufundat total in criza. Pentru ca asteptind inca citeva luni s-ar putea ca situatia economica si politica sa se prezinte deja altfel.
Vasile Botnaru: Vladimir Voronin, in discursul pe care l-a rosti la plenara Comitetului Central al PCRM, asta rezulta dintr-o depesa de la agentia BASA-press, a spus ca nu e nicio problema sa treaca in opozitie si ca este gata sa accepte acest rol.
Anneli Ute Gabanyi: Nu are decit sa faca acest pas. Problema este cum se va petrece aceasta trecere in opozitie. Ma tem ca acest comentariu nu reprezinta de fapt tot adevarul. Pentru ca pe de alta parte toate incercarile de a scinda alianta, de a scinda si partidele din alianta cautind reprezentanti ai unuia sau altui partid sa colaboreze cu Partidul comunsitilor de fapt vorbesc o alta limba. Dar daca este asa (cum spune Voronin) atunci nu vad problema de ce nu poate sa se aseze la masa de discutie cu alianta.
