Linkuri accesibilitate

23 august 1944 și istoria reinterpretată


Soroca în februarie 1942, după deportarea evreilor de către autoritățile antonesciene (foto: Victor Bratu)
Soroca în februarie 1942, după deportarea evreilor de către autoritățile antonesciene (foto: Victor Bratu)
Aniversarea semnării pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 a eclipsat oarecum un alt eveniment care a avut loc pe data de 23 august 1944. În primii ani după venirea la putere a comuniştilor la Bucureşti, 23 august fusese declarat ca ziua eliberării României de către armata sovietică. În ultima fază a regimului ceauşist, răsturnarea dictaturii lui Ion Antonescu a fost descrisă ca o insurecţie naţională armată şi ca începutul unei revoluţii sociale.

În paralel cu reinterpretarea istoriei, în concordanţă cu ideologia oficială impregnată de un naţionalism tot mai agresiv, a început şi redefinirea pozitivă a figurii lui Ion Antonescu. La început în literatură, apoi şi în unele scrieri istorice. Aceste interpretări au fost preluate şi după 1990, fiind apoi amplificate de o sumedenie de istorici şi politicieni, de foşti simpatizanţi şi de naţional-comunişti convertiţi peste noapte în democraţi. Lui Antonescu i se făcea un portret din care se eliminau tacit toate fisurile. Greşelile politice ale dictatorului au fost trecute sub tăcere, crimele de război şi contra umanităţii săvîrşite au fost justficate prin argumente străvezii iar regimul fascist instaurat de el era calificat drept un simplu regim autoritar. În sute de cărţi şi articole apărute nu numai în România, ci şi în Republica Moldova, Antonescu era descris ca un mare patriot, ca salvator al evreilor şi nu ca responsabil al Holocaustului săvîrşit pe teritoriul administrat de autorităţile române.

Elogiile unilaterale aduse lui Antonescu imediat după 1990 continuă şi astăzi de parcă nu ar fi existat niciodată o comisie internaţională care a analizat în 2004 politica regimului fascist din perioada 1940-1944. Opiniile unor cititori care au însoţit nişte articole dedicate semnificaţiei zilei de 23 august 1944, pe alocuri, sunt identice cu cele vehiculate în ultimii 20 de ani. Un cititor scria duminică pe un forum în cel mai curat stil revizionist că ziua de 23 august ar trebui proclamată ca o zi de „doliu naţional“, iar românii ar trebui „să ceară scuze poporului german“ pentru că nu au rămas fideli Berlinului. Alt cititor nu s-a putut abţine în a-l elogia pe Antonescu drept un mare patriot român.

Cît de contradictori sunt aprecierile legate de Antonescu se desprinde şi din declaraţiile unor personalităţi publice care s-au pronunţat după 1990 asupra acestei perioade nefaste care s-a încheiat pe data de 23 august 1944. Declaraţiile făcute în primii doi ani după prăbuşirea blocului comunist răsăritean aparţin rabinului Moses Rosen, regelui Mihai, scriitorului Banu Rădulescu, fostului lider al Partidului Naţional-Liberal, Radu Câmpeanu şi ex-preşedintelui Partidului Naţional-Ţărănesc, Corneliu Coposu.

[Declaraţiile amintite nu fost transcrise aici şi pot fi ascultate în fişierul audio.]
Previous Next

XS
SM
MD
LG