Celebrul roman al lui Jack Kerouac Pe drum i se potriveşte ca o mănuşă şi lui Ştefan Rusu care se află mai tot timpul pe roţi. Condiţia de om mondializat îi influenţează şi arta în care graniţa dintre aici şi afară, ai noştri şi ai lor, patrie şi străinătate, s-a estompat de mult. Adică arta sa a devenit şi ea una globalistă, aplecată nu doar spre realitatea din Republica Moldova, ci şi spre ceea ce se întîmplă departe de hotarele ţării sale de baştină. Ştefan Rusu, de exemplu, are lucrări în care personajele principale nu sînt neapărat moldoveni, dar, de exemplu, mongoli. Parcă pentru a continua această tradiţiei a lumizării tematicii sale artistice, Ştefan Rusu a mers în această vară în Iacuţia, o republică din Federaţia Rusă care se mărgineşte cu Oceanul Arctic.
În îndepărtata regiune siberiană, Ştefan Rusu a stat cîteva săptămîni cu camera de filmat la ochi, documentîndu-se pentru cea mai nouă operă a sa, aflată la graniţa dintre filmul documentar şi arta contemporană. Această lucrare, pe de o parte, se vrea a fi o mărturie despre cum, încetul cu încetul, exploatările aurifiere au şters urmele lagărilor staliniste în care au fost deportaţi într-un număr înspăimîntător de mare şi moldovenii. Pe de altă parte, Ştefan Rusu încearcă să răspundă şi la întrebarea de ce, bunăoară, pe moldoveni ar trebui să-i intereseze soarta unui popor foarte vechi, rămas şi acum ataşat de crescutul renilor şi neluînd parte la procesul galopant al industrializării care colcăie în jurul său, condamnat, poate, din această cauză, la izolare şi la dispariţie.
Imediat după ce s-a întors din Saha, aşa se numeşte această regiune în limba iacută, Ştefan Rusu a plecat în capitala Thailandei, unde a participat la o expoziţie de artă contemporană cu lucrarea "apartamentul".
Abia coborît din avion, Ştefan Rusu deja îşi face bagajele pentru Statele Unite ale Americi unde merge să-şi caute inspiraţie pentru viitoarele sale opere artistice, dar şi să-şi promoveze operele deja făcute. Învederînd, încă o dată, că e un om şi un artist cu adevărat mondialiizat.
În îndepărtata regiune siberiană, Ştefan Rusu a stat cîteva săptămîni cu camera de filmat la ochi, documentîndu-se pentru cea mai nouă operă a sa, aflată la graniţa dintre filmul documentar şi arta contemporană. Această lucrare, pe de o parte, se vrea a fi o mărturie despre cum, încetul cu încetul, exploatările aurifiere au şters urmele lagărilor staliniste în care au fost deportaţi într-un număr înspăimîntător de mare şi moldovenii. Pe de altă parte, Ştefan Rusu încearcă să răspundă şi la întrebarea de ce, bunăoară, pe moldoveni ar trebui să-i intereseze soarta unui popor foarte vechi, rămas şi acum ataşat de crescutul renilor şi neluînd parte la procesul galopant al industrializării care colcăie în jurul său, condamnat, poate, din această cauză, la izolare şi la dispariţie.
Imediat după ce s-a întors din Saha, aşa se numeşte această regiune în limba iacută, Ştefan Rusu a plecat în capitala Thailandei, unde a participat la o expoziţie de artă contemporană cu lucrarea "apartamentul".
Abia coborît din avion, Ştefan Rusu deja îşi face bagajele pentru Statele Unite ale Americi unde merge să-şi caute inspiraţie pentru viitoarele sale opere artistice, dar şi să-şi promoveze operele deja făcute. Învederînd, încă o dată, că e un om şi un artist cu adevărat mondialiizat.
