Nimeni nu şi-a făcut iluzii că plecarea regimului Voronin se va produce calm şi civilizat ca în orice democraţie matură. Comuniştii se străduiesc din răsputeri să boicoteze schimbarea, să saboteze noua putere prin hărţuieli în justiţie şi la Curtea Constituţională, prin declaraţii panicarde, prin avansarea unor condiţii din start inacceptabile pentru coaliţia liberal-democrată, prin instigarea instituţiilor statului la nesupunere şi la violarea legii…
Audiovizualul moldovean este în continuare dominat de staţii de radio şi TV obediente comuniştilor. Cea mai mare sfidare o manifesta televiziunea publica, Moldova 1, care nu îşi respectă statutul de instituţie aflată în serviciul tuturor cetăţenilor şi continuă să facă propagandă în favoarea PCRM. Priveşti emisiunile acestei televiziuni, mai ales cele informative – grosier manipulatoare şi propagandistice – şi rămâi cu impresia că în Republica Moldova comuniştii şi liderul lor, Vladimir Voronin, continuă să guverneze. Ce e asta, se întreabă mai mulţi comentatori media: orbire voluntară, legăminte oculte faţă de fosta putere? Conducerea TVM în frunte cu directorul său dă dovadă de un comportament kamikaze, de insistenţa în rău a celui ce nu mai are nimic de pierdut.
Televiziunea publică refuză să transmită şedinţele parlamentului, ignoră solicitarea de a prezenta un raport de activitate, nu acordă timp de emisie liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană. La instituţia din Dealul Schinoasei cenzura e în floare, angajaţii săi sunt supravegheaţi non-stop cu camere de luat vederi… Cât va mai supravieţui acest ultim „bastion pro-comunist” într-o ţară care a ales democraţia? - este întrebarea care frământă societatea civilă după alegerile din 29 iulie.
Coaliţia liberal-democrată nu va reuşi să îşi pună în aplicare programul de reforme, unele dinte ele dureroase şi impopulare, dacă nu va respecta principiul transparenţei actului de guvernare, dacă nu îşi va asigura o reflectare mediatică onestă şi obiectivă a activităţii sale. Simpatia oamenilor nu are termenul nelimitat, ea se poate eroda destul de repede. Primăria Chişinăului se confruntă deja cu o problemă. Anunţatele scumpiri de tarife la transportul public în capitală, bazate pe argumente economice, au fost întâmpinate în furci de mediile pro-comuniste, stârnind nemulţumirea populaţiei.
Televiziunea publică are nevoie de o reformă profundă, o reformă în care schimbarea actualei administraţii pro-comuniste să constituie doar un prim pas. Celelalte etape obligatorii ale reformei sunt depolitizarea şi ridicarea nivelului de profesionalism al instituţiei – o misiune grea pe care nu şi-a asumat-o nici o guvernare de până acum, indiferent dacă s-a numit democratică sau comunistă. Rentabilitatea economică a TVM este sub orice critică, audienţa sa e menţinută în chip artificial doar prin segregarea posturilor concurente, cum a fost Televiziunea Română şi cum este Pro TV, căruia i s-a refuzat în mod constant frecvenţe pentru a-şi extinde emisia în teritoriu.
Va fi nevoie de dialoguri televizate săptămânale, în care noii conducători să prezinte adevărata stare de lucruri din economie şi societate, să prezinte obiectivele guvernării şi să explice esenţa reformelor. Va fi nevoie de reportaje de investigaţie curajoase şi de o grilă complet schimbată a emisiunilor informative şi de dezbateri. Cu Moldova timpul nu mai are răbdare. Cu televiziunea publică de la Chişinău nici atât.
Audiovizualul moldovean este în continuare dominat de staţii de radio şi TV obediente comuniştilor. Cea mai mare sfidare o manifesta televiziunea publica, Moldova 1, care nu îşi respectă statutul de instituţie aflată în serviciul tuturor cetăţenilor şi continuă să facă propagandă în favoarea PCRM. Priveşti emisiunile acestei televiziuni, mai ales cele informative – grosier manipulatoare şi propagandistice – şi rămâi cu impresia că în Republica Moldova comuniştii şi liderul lor, Vladimir Voronin, continuă să guverneze. Ce e asta, se întreabă mai mulţi comentatori media: orbire voluntară, legăminte oculte faţă de fosta putere? Conducerea TVM în frunte cu directorul său dă dovadă de un comportament kamikaze, de insistenţa în rău a celui ce nu mai are nimic de pierdut.
Televiziunea publică refuză să transmită şedinţele parlamentului, ignoră solicitarea de a prezenta un raport de activitate, nu acordă timp de emisie liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană. La instituţia din Dealul Schinoasei cenzura e în floare, angajaţii săi sunt supravegheaţi non-stop cu camere de luat vederi… Cât va mai supravieţui acest ultim „bastion pro-comunist” într-o ţară care a ales democraţia? - este întrebarea care frământă societatea civilă după alegerile din 29 iulie.
Coaliţia liberal-democrată nu va reuşi să îşi pună în aplicare programul de reforme, unele dinte ele dureroase şi impopulare, dacă nu va respecta principiul transparenţei actului de guvernare, dacă nu îşi va asigura o reflectare mediatică onestă şi obiectivă a activităţii sale. Simpatia oamenilor nu are termenul nelimitat, ea se poate eroda destul de repede. Primăria Chişinăului se confruntă deja cu o problemă. Anunţatele scumpiri de tarife la transportul public în capitală, bazate pe argumente economice, au fost întâmpinate în furci de mediile pro-comuniste, stârnind nemulţumirea populaţiei.
Televiziunea publică are nevoie de o reformă profundă, o reformă în care schimbarea actualei administraţii pro-comuniste să constituie doar un prim pas. Celelalte etape obligatorii ale reformei sunt depolitizarea şi ridicarea nivelului de profesionalism al instituţiei – o misiune grea pe care nu şi-a asumat-o nici o guvernare de până acum, indiferent dacă s-a numit democratică sau comunistă. Rentabilitatea economică a TVM este sub orice critică, audienţa sa e menţinută în chip artificial doar prin segregarea posturilor concurente, cum a fost Televiziunea Română şi cum este Pro TV, căruia i s-a refuzat în mod constant frecvenţe pentru a-şi extinde emisia în teritoriu.
Va fi nevoie de dialoguri televizate săptămânale, în care noii conducători să prezinte adevărata stare de lucruri din economie şi societate, să prezinte obiectivele guvernării şi să explice esenţa reformelor. Va fi nevoie de reportaje de investigaţie curajoase şi de o grilă complet schimbată a emisiunilor informative şi de dezbateri. Cu Moldova timpul nu mai are răbdare. Cu televiziunea publică de la Chişinău nici atât.
